Psihanaliza fenomenelor religioase

ica creştină exprimă într-o manieră aproape
perfectă natura experienţei interioare. Ele conţin o
cunoaştere aproape de nedepăşit a misterelor
sufletului, pe care o transmit cu ajutorul imaginilor
simbolice. Iată de ce inconştientul oferă o afinitate
naturală cu conţinutul spiritual care este cel al
Bisericii, adică, tocmai cu forma dogmatică, care
datorează aspectul său disputelor dogmatice
seculare atît de absurde in ochii epocilor ulterioare,
şi care sînt totuşi expresia eforturilor pasionate ale
multor oameni
Biserica i-ai oferi, deci, o posibilitate reală celui
care caută sâ-;u procure o formă pentru haosul
inconştient, dacă nu am şti oă orice iucrare umană,
chiar şi cea mai perfectă, rămîne incompleta. Este
un fapt acela că întoarcerea la o confesiune ia
Biserică, nu este obligatorie. Există mult mai multe
cazuri de înţelegere mai aprofundată a religiei în
general şi de relaţie mai interiorizată cu ea, care nu
trebuie confundate cu adeziunea la o confesiune''.
Şi aceasta pentru că atunci cînd cineva a înţeles legitimitatea
celor două puncte de vedere care sînt
cele ale celor două ramuri separate ale creştinătăţii,
îi este imposibil să declare exclusiv valabilă una sau
alta dintre ele; pentru a o face ar trebui aă se mintă
pe sine. Ca creştin, trebuie să recunoască că
aparţine unei creştinătăţi divizate de patru sute de
ani, şi că credinţa sa creştină, departe de a-i adiuc
eliberarea., îl azvîrle in confiatul ?! divizarea de care
suferă şi corpul lui Christos. Acestea sînt faptele pe
care nu le pot schimba Bisericile atunci cînd îl
presează pe creştin să aleagă, ca şi cum ar fi ferm
stabilit că ambele deţin adevărul absolut. Un
asemenea punct de vedere nu este în acord cu omul
modern: el este perfect capabil să vadă în ce îi este
superior protestantismul catolicismului, şi viceversa;
el îşi da seama, cu o dureroasă evidenţă, că
presiunea Bisericilor îl obligă să
adopte o unilateralitate contrară cunoaşterii
superioare, să păcă-tuiască împotriva Sfîntului Duh.
El înţelege chiar şi de ce Bîse ricile sînt obligate să
procedeze astfel, şi ştie că trebuie să facă astfel,
pentru ca nici unul din preafericiţii creştini să nu-si
imagineze cumva că. răscumpăraţi, tranchiUzaţi şi
eliberaţi de orice angoasă, ar putea să se
odihnească de acum la sînul unui Abra-ham
anticipat. Păiimirea lui Christos continuă deoarece
viaţa Christosului în corpul mistic, adică viaţa
creştină din cele două părţi ale barierei, este
divizată împotriva ei înşişi, şi nimeni dacă este
onest, nu poşte n;^ga această divizare. Prin urmare,
noi sîntem în situaţia unui nevrozat obligat să se
împace cu dureroasa constatare că este prizonierul
unu; conflict. Tentativele sale repetate de a refula
pur şi simplu partea opusă nu au făcut decît să-i
agraveze nevroza, lată de ce medicul trebuie să-l
sfătuiască să accepte mai intîi existenţa conflictului,
ca şi suferinţa pe care o antrenează el în chip
inevitabil, altminteri conflictul nu ar putea fi
soluţionat niciodată. Europenii clarvăzători - cel
puţin cei care sînl interesaţi de acest gen de
probleme -sînt, prin urmare, mai mult sau mai puţin
conştient, catolici protestanţi şi protestanţi catolici,
şi nu sînt astfel mai puţin cveştini! Să nu cumva să
mi se obiecteze- ca mi există aşa ceva; eu am
văzut din ambele tipuri, şi aceasta mi-a întărit
speranţele pe care mi l-am pus în europeanul viitorului.
Totuşi, pentru marele public, decizia negativă în
faţa confesiunilor provine muli mai puţin din
convingerile religioase bine stabilite, cît mai ales
din participarea la fenomenul general de declin
spiritual şi de ignoranţă în materie de religie. Ar
putea să ne indigneze absenţa notorie a
spiritualităţii la oameni . Dar cînd
în realitate, nu putem vorbi de o lipsa de spiritualitate.
Oamenii care nu cred în Dumnezeu aşa cum o fiic creştinii
devotaţi, cred în alte forme ţi formule religioase, multe Orient. Apoi mai suit şi super-