Psihanaliza fenomenelor religioase

Dacă Dumnezeu poate fi astfel cunoscut în suflet, sub forma
imaginilor arhetipale, şi dacă el poate fi trăit la
propriu sub forma experienţelor imediate, decurge
că "cea mai nobilă sarcină a educaţiei (adulţilor)
este de a aduce în conştiinţă acel arhetip al imaginii
divine respectiv radiaţia şi efectul său (...)" 18 -Este, în
fond, şi sarcina psihologiei junghiene care a
descoperit, prima, existenţa imaginilor divine în
sufletul uman, atunci cînd a încercat să depăşească
graniţa tratamentelor pur medicale.
"în cadrul procesului analitic, scrie Jung, adică în
controversa dialectică dintre conştient şi
inconştient există o evoluţie, o înaintare către un
scop sau final al cărui caracter greu descifrabil m-a
preocupat timp de mai mulţi ani" 19 . Jung a observat
că unii din pacienţii săi nu au isprăvit procesul
analitic odată cu încheierea aparentă a travaliului
cu medicul. "Asemenea experienţe, conchide Jung,
mi-au întărit convingerea că ar exista în interiorul
sufletului un aşa-zis proces independent de factori
externi care îşi caută un scop..." 20 . "Tocmai aceste ultime
cazuri m-au convins că prin tratarea nevrozei se
atinge o problemă care depăşeşte cu mult cadrul
strict medical şi care nu poate fi rezolvată doar cu
ajutorul cunoştinţelor medicale" 21 . Strădaniile
medicului şi ale pacientului care a depăşit sfera
intereselor medicale, vizează, în cele din urmă,
"acea ascunsă, încă nemanifestată fiinţă «totală»,
care este mai vastă şi în acelaşi timp viitoare" 22 . Este
vorba de aşa-zisul proces de individuaţie care
ţinteşte, în cazurile de excepţie citate de Jung, la
realizarea Totalităţii psihice a individului, realizarea
Sinelui (definit de Jung
18 C.G.Jung: "Psihologie şi alchimie", op.
cit., p. 17.
19 C.G.Jung: "Psihologie şi alchimie", op.
cit., p. 10.
20 Ibid.
21 C.G.Jung: "Psihologie şi alchimie", op.
cit., p. 11.
22 C.G.Jung: "Psihologie şi alchimie", op.
cit., p. 12.
ca Centrul personalităţii unificate). Şinele este, în
accepţia lui junghiană, o unificare a contrariilor
psihice, în speţă a conştientului şi inconştientului.
Pentru că "fără trăirea contrariilor nu există
experienţa totalităţii şi prin aceasta nici acces
interior la formele divine" 23 . în limbaj mistic,
experienţa contrariilor, a Sinelui, face posibilă "o
experienţă nemijlocită a luminii şi întunericului, a lui
Christos şi a diavolului" 24 .
Pentru Jung, trăirea experienţei mistice nu
exclude conul de umbră, "răul" exorcizat de
biserica creştină, pentru că o viziune a Totalităţii nu
se poate lipsi de întuneric dacă se doreşte completă.
De aceea, în repetate rînduri, Jung îi reproşează
mentalităţii creştine dogmatice unilateralitatea
pentru că ea a separat şi alungat umbra din figura
divinităţii, creînd o criză a contrariilor, un război
fără soluţie, care condamnă fiinţa umană la o
existenţă monocoloră într-un univers de valori
spirituale neviabil 25 . '
Nu vom insista asupra criticii acerbe la care supune Jung
mentalitatea creştină. Cititorul va urmări cîteva
secvenţe de abordare junghiană a acestor aspecte
în paginile acestei cărţi. Ne limităm să subliniem
numai că această criză a contrariilor este vinovată
de manifestările disociante ale psihicului omului
modem care, accentuînd rolul vieţii morale şi al
conştiinţei raţionale, a pierdut, în chip dramatic,
legătura cu instinctul, sau, altfel spus, cu
înţelepciunea.ancestrală a speciei depozitată în
genele sale. Pentru că omul nu este numai
conştiinţa sa istorică, el este
23
C.G.Jung: "Psihologie şi alchimie", op. cit., p. 23.
24
Ibid.
25
Şinele este o contopire a contrariilor, spune Jung. Iar prin aceasta, acest
simbol [al Sinelui] se diferneţiază de cel creştin. "Androginia
lui Christos
reprezintă concesia extremă a bisericii faţă de problema
contrariilor"
(C.G.Jung, op. cit. p. 23). (N. Tr.)