Psihanaliza fenomenelor religioase

pietate cu alte puncte de vedere. Totuşi, în practică,
este de cea mai mare importanţă modul cum
înţelegem acest aspect incestuos. Explicaţia va
varia în funcţie de natura cazului, de stadiul
tratamentului, de posibilităţile de înţelegere şi de
maturitatea judecăţii pacientului.
Existenţa acestui aspect incestuos nu ridică
numai o dificultate intelectuală, ea semnifică mai
ales că situaţia terapeutică se complică pe plan
afectiv. La urma urmei, în acest aspect incestuos se
ascund sentimentele cele mai secrete, cele mai
penibile, cele mai intense, cele mai tandre, cele mai
pudice, cele mai angoasante, cele mai bizare, cele
mai imorale, ca şi cele mai sacre, cele care
formează indescriptibila şi inexprimabila plenitudine
a raporturilor umane şi le conferă o forţă
constrîngătoare. Ele se înlănţuie, invizibile, ca nişte
tentacule de caracatiţă, în jurul părinţilor şi copiilor,
iar, în transfer, în jurul medicului şi pacientului.
Această forţă constrîngătoare se traduce prin caracterul
ireversibil şi obstinat al simptomului nevrotic şi
prin maniera lui disperată de a se crampona de
lumea infantilă sau de medic. Termenul "posedare"
caracterizează ca nimeni altul această stare.
Acest efect considerabil al conţinuturilor
inconştiente ne îngăduie să ne pronunţăm în
privinţa energiei pe care o conţin ele şi în cea a
importanţei acţiunii lor. Deşi toate posedă, atunci
cînd sînt activate (adică atunci cînd devin
observabile), o energie ca să spunem aşa specifică,
care le permite să se manifeste în chip universal
(de pildă tema incestului), această energie, în circumstanţe
normale, nu este suficientă pentru a
determina apariţia în conştiinţă a conţinutului
inconştient. Această apariţie necesită o anumită
condiţie din partea conştientului. Acesta trebuie să
prezinte o lipsă, sub forma unei pierderi de
energie.
118 119
Energia pierdută aici va spori în inconştient
valoarea psihică a unor conţinuturi de compensare.
"Scăderea nivelului mental" , pierderea energiei
conştientului este un fenomen care se manifestă în
modul cel mai vizibil în "pierderea sufletului" primitivilor;
aceştia dispun, de altfel, de interesante
metode psihote-rapeutice pentru a reintra în posesia
sufletului pierdut. Intrucît nu este aici locul să descriem
mai îndeaproape acest fenomen, aluzia noastră este
suficientă 24 . Omul civilizat prezintă manifestări
analoage. Şi lui i se întîmplă, de asemenea, să-şi
piardă brusc antrenul şi iniţiativa, fără a găsi
explicaţia acestui fenomen 1 '. Descoperirea
adevăratei cauze este adeseori un lucru dificil şi
conduce întotdeauna la o discuţie destul de
spinoasă privitoare la culisele psihice. Activitatea
vitală poate ti în aşa măsură paralizată de tot felul
de omisiuni, de datorii neglijate, de interese care
fluctuează continuu, de încăpâţînări deliberate, etc,
încît anumite cantităţi de energie care nu-şi mai
găsesc utilizarea în conştient se scurg în
inconştient* unde activează anumite conţinuturi
(compensatoare). în aşa fel încît, acestea din urmă
încep să exercite o acţiune de constrîngere asupra
conştientului
* Vezi şi nota J, p.107. (N. Tr.)
La omul modem acest fenomen de pierdere a interesului libidinal pentru
o activitate anume are alte explicaţii. LI se raportează la
principiul plăcerii, în accepţiunea sa freudiană, care
controlează funcţionarea aparatului mental. La primitiv,
pericolele sufletului sînt legate de reprezentări anxioase induse,
în mare parte, pe calea informaţiei culturale. (N. tr)
* Un termen mai potrivit pentru acest fenomen
este cel de "stază libidinală",
care face parte din vocabularul psihanalizei
freudiene. Este vorba de o
acumulare de libido rămas flotant în urma retragerii unei
investiţii obiectale.
Acumularea libidinală presupune regresia la stadii de
dezvoltare şi obiecte
anterioare ( ceea ce Jung desemnează generic ca
"scurgere în inconştient"').
(N. Tr.)