Psihanaliza fenomenelor religioase

Formula de faţă nu exprimă numai Şinele
psihologic, ci şi figura dogmatică a lui Christos. în
calitatea sa de om istoric, Christos a apărut o
singură dată; în calitate de Dumnezeu, el este universal
şi etern. Şinele ca individualitate a apărut o
singură dată în chip unic; dimpotrivă, ca simbol
arhetipal, el este o imagine a lui Dumnezeu, şi, prin
urmare, universal şi "etern" . Teologia îl
desemnează pe Christos ca total bun şi spiritual;
prin urmare, este necesar să se nască din cealaltă
parte un element "rău" şi "htonian" sau "natural",
care îl desemnează pe Anti-christ. De aici ia fiinţă o
cuaternitate de opuşi care este unificată pe planul
psihologic prin faptul că Şinele nu este doar "bun" şi
"spiritual"; rezultă astfel că umbra acestuia este
cu mult mai puţin neagră. De altfel, opuşii
elementului "bun" şi "spiritual" nu mai sînt
separaţi:
Bun
Spiritua
Rău
Material/htonian
încă de timpuriu a fost recunoscut şi spus că
omul Isus, fiul Măriei, este principium individuationis.
După Hyppolit , Basi-lide 83 declara: "Isus a devenit
premizele distincţiei speciilor
186
(phylokrinesis), iar pătimirea n-a avut alt scop decît
distingerea lucrurilor amestecate în specii. Astfel,
zice el, filiaţia completă care fusese lăsată în urmă
într-o stare de absenţă a formei (amor-phid) a trebuit
să parvină la o distincţie de specii (dein philokrinethenai),
la fel cum Isus a fost supus la rîndul său
la o asemenea distincţie (pephvlokrinetai)". în doctrina
destul de complexă a lui Basilide, Dumnezeul "neexistent"
a născut o triplă filiaţie (hyiotes): primul
"Fiu", a cărui natură este mai subtilă, rămîne sus
alături de Tatăl; al doilea, a coborît un pic mai jos.
datorită naturii sale mai grosiere (pachyimerestera), dar el
păstrează "aripi, ca cele pe care i le-a dat sufletului
Platon în Phedru" & . Cît îl priveşte pe al treilea Fiu, a
cărui natură are nevoie de o purificare (apokatharsis), el a
căzut jos în "lipsa de formă". Această filiaţie este.
aşadar, datorită impurităţii sale, cea mai grosieră şi
cea mai apăsătoare. Recunoaştem fără dificultate, în
aceste trei emanări sau manifestări ale
Dumnezeului neexistent, trihotomia spirit-suflet-corp
(pneumatikon-psychikon-sarkikon). Spiritul este elementul
cel mai subtil şi cel mai elevat; sufletul, în calitatea sa de
ligamentum spiritus et corporis (liant dintre spirit şi corp)
este mai grosier decît spiritul, dar are "aripi de
vultur" 85 pentru a căra elementul greu spre
regiunile superioare. Amîndoi sînt de natură
subtilă şi, prin urmare, locuiesc, la fel ca eterul şi
vulturul. în regiunea luminoasă sau în apropierea ei,
în timp ce corpul, pentru că este greu, tenebros şi
impur, este lipsit de lumină, dar conţine totuşi
sămînţa divină a celei de-a treia filiaţii; totuşi, el se
află într-o stare inconştientă de absenţă a formei.
Această sămînţă este cumva trezită şi purificată de
Isus, făcută aptă de ascensiune (anadrome*') tocmai
mulţumită faptului că în Isus însuşi opuşii au fost
diferenţiaţi (cu ocazia pătimirii, crucificării sau
divizării în patru''). Isus es:e, deci, modelul trezirii
celei de-a treia filiaţii, figură a