Psihanaliza fenomenelor religioase
Psihanaliza fenomenelor religioase
Psihanaliza fenomenelor religioase
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
Probabil că i se pare ciudat cititorului faptul că un<br />
''tratament medical" poate provoca asemenea<br />
consideraţii. Deşi este imposibil, în privinţa bolilor<br />
corporale, să cităm o metodă sau un remediu<br />
despre care am putea afirma că acţionează infailibil<br />
în toate circumstanţele, există totuşi multe care<br />
dau se pare rezultatul dorit, fără ca bolnavul sau<br />
medicul să simtă cea mai mică nevoie de a adăuga<br />
un "Deo concedente". Dar noi nu ne ocupăm aici de<br />
corp, ci de suflet. De aceea sîntem obligaţi să<br />
vorbim o altă limbă decît cea a celulelor organice şi<br />
a bacteriilor, o limbă adaptată la natura sufletului, şi<br />
mai trebuie să adoptăm şi o atitudine care măsoară<br />
primejdia şi se arată la înălţime. Şi iotul trebuie să<br />
fie autentic, altminteri rămîne ineficace, în caz<br />
contrar avînd de suferit ambii parteneri. Formula<br />
"Deo concedente" nu este o figură de stil, ci expresia<br />
unei anumite stări de spirit: aceea a unui om care<br />
nu crede că ştie întotdeauna totul, şi care este<br />
conştient că are în faţă, în materia inconştientă de<br />
care se ocupă, o fiinţă vie, un Mercur paradoxal, acela<br />
despre care spunea un magistru: "Iar el este acela pe<br />
care natura 1-a realizat în chip parţial şi 1-a format<br />
ca o formă metalică, sau 1-a lăsat imperfect" ", dar care<br />
este un element al naturii care tinde din toate forţele sale<br />
spre o integrare în totalitatea omului. Se pare că el<br />
este o fărîmă de suflet originar, în care nici o<br />
conştiinţă nu a penetrat pentru a aduce<br />
discriminarea şi ordinea, "o natură dublă unificată"<br />
(Goethe) de o ambiguitate abisală.<br />
întrucît nu ne putem imagina de-adevăratelea -<br />
cîtă vreme nu ne-am pierdut simţul critic - că<br />
umanitatea actuală va fi atins cel mai înalt grad de<br />
conştiinţă posibil, trebuie să mai existe un<br />
Mercurul este o "fiinţă" parţială şi incompletă pentru că el<br />
împărtăşeşte deopotrivă şi natura metalică (solidă) şi cea<br />
acvatică (lichidă). De aceea el este unul din simbolurile<br />
preferate ale alchimiştilor arunci cînd se referă la idealul<br />
operei lor. (N. Tr.)<br />
134 135<br />
"rest" de psihic inconştient şi susceptibil de evoluţie<br />
a cărui dezvoltare are drept consecinţă o mai mare<br />
extensie ca şi o diferenţiere mai amplă a<br />
conştiinţei. în ce măsură acest "rest" este mare sau<br />
mic, nimeni nu o poate spune: nu există, de fapt,<br />
nici o scară care să ne permită să măsurăm<br />
posibilităţile conştiinţei, şi cu atît mai puţin cele ale<br />
inconştientului. în orice caz, nu există nici o îndoială<br />
asupra existenţei unei masa confusa de conţinuturi<br />
arhaice nediferenţiate, care nu se observă numai<br />
în psihoze şi în nevroze ; ele constituie, deopotrivă,<br />
"scheletul din bufet" al numeroaselor persoane care<br />
nu sînt într-adevăr patologice. Fiecare are<br />
problemele şi dificultăţile sale pe care le suportă ca<br />
pe lucruri banale, fără a-şi da seama ce semnifică în<br />
fond ele. De ce nu sînt mereu mulţumit? De ce nu<br />
sînt raţional? De ce nu facem numai binele şi mai<br />
lăsăm un colţişor şi pentru rău? De ce facem prostii<br />
şi nu le putem evita cu puţină circumspecţie? Şi<br />
încă: de ce sîntem întotdeauna contracaraţi şi<br />
paralizaţi atunci cînd avem cele mai bune intenţii?<br />
Cum este oare cu putinţă să existe oameni care nu<br />
observă nimic din toate astea, sau care nu sînt nici<br />
măcar capabili să recunoască că aşa stau lucrurile?<br />
De ce un Pitagora, în urmă cu două mii patru sute de<br />
ani, nu a izbutit să fondeze o dată pentru totdeauna<br />
regatul înţelepciunii, sau creştinismul - împărăţia lui<br />
Dumnezeu pe pămînt?<br />
Biserica afirmă că există Diavolul, principiul<br />
răului, pe care ne place să ni-1 reprezentăm cu<br />
picioare copitate, cu coarne şi cu<br />
Jung se foloseşte de noţiunile alchimice într-o manieră<br />
liberă, nesistematică, în aşa fel încît ele pot însemna aproape<br />
orice în funcţie de contextul filozofic sau psihologic adus în<br />
discuţie. Aici, massa confuza desemnează, de pildă, conţinuturile<br />
psihice inconştiente refulate, "refulatul" în sens freudian,<br />
adică ceva ce trebuie integrat, conştientizat, cu ajutorul<br />
psihanalizei. O altă viziune junghiană este aceea că<br />
inconştientul ar conţine posibilităţi creatoare nebănuite, ceea<br />
ce este. desigur, o speculaţie cu iz romantic care nu are nimic<br />
de-a face cu psihanaliza. (N. Tr.)