Psihanaliza fenomenelor religioase

Probabil că i se pare ciudat cititorului faptul că un
''tratament medical" poate provoca asemenea
consideraţii. Deşi este imposibil, în privinţa bolilor
corporale, să cităm o metodă sau un remediu
despre care am putea afirma că acţionează infailibil
în toate circumstanţele, există totuşi multe care
dau se pare rezultatul dorit, fără ca bolnavul sau
medicul să simtă cea mai mică nevoie de a adăuga
un "Deo concedente". Dar noi nu ne ocupăm aici de
corp, ci de suflet. De aceea sîntem obligaţi să
vorbim o altă limbă decît cea a celulelor organice şi
a bacteriilor, o limbă adaptată la natura sufletului, şi
mai trebuie să adoptăm şi o atitudine care măsoară
primejdia şi se arată la înălţime. Şi iotul trebuie să
fie autentic, altminteri rămîne ineficace, în caz
contrar avînd de suferit ambii parteneri. Formula
"Deo concedente" nu este o figură de stil, ci expresia
unei anumite stări de spirit: aceea a unui om care
nu crede că ştie întotdeauna totul, şi care este
conştient că are în faţă, în materia inconştientă de
care se ocupă, o fiinţă vie, un Mercur paradoxal, acela
despre care spunea un magistru: "Iar el este acela pe
care natura 1-a realizat în chip parţial şi 1-a format
ca o formă metalică, sau 1-a lăsat imperfect" ", dar care
este un element al naturii care tinde din toate forţele sale
spre o integrare în totalitatea omului. Se pare că el
este o fărîmă de suflet originar, în care nici o
conştiinţă nu a penetrat pentru a aduce
discriminarea şi ordinea, "o natură dublă unificată"
(Goethe) de o ambiguitate abisală.
întrucît nu ne putem imagina de-adevăratelea -
cîtă vreme nu ne-am pierdut simţul critic - că
umanitatea actuală va fi atins cel mai înalt grad de
conştiinţă posibil, trebuie să mai existe un
Mercurul este o "fiinţă" parţială şi incompletă pentru că el
împărtăşeşte deopotrivă şi natura metalică (solidă) şi cea
acvatică (lichidă). De aceea el este unul din simbolurile
preferate ale alchimiştilor arunci cînd se referă la idealul
operei lor. (N. Tr.)
134 135
"rest" de psihic inconştient şi susceptibil de evoluţie
a cărui dezvoltare are drept consecinţă o mai mare
extensie ca şi o diferenţiere mai amplă a
conştiinţei. în ce măsură acest "rest" este mare sau
mic, nimeni nu o poate spune: nu există, de fapt,
nici o scară care să ne permită să măsurăm
posibilităţile conştiinţei, şi cu atît mai puţin cele ale
inconştientului. în orice caz, nu există nici o îndoială
asupra existenţei unei masa confusa de conţinuturi
arhaice nediferenţiate, care nu se observă numai
în psihoze şi în nevroze ; ele constituie, deopotrivă,
"scheletul din bufet" al numeroaselor persoane care
nu sînt într-adevăr patologice. Fiecare are
problemele şi dificultăţile sale pe care le suportă ca
pe lucruri banale, fără a-şi da seama ce semnifică în
fond ele. De ce nu sînt mereu mulţumit? De ce nu
sînt raţional? De ce nu facem numai binele şi mai
lăsăm un colţişor şi pentru rău? De ce facem prostii
şi nu le putem evita cu puţină circumspecţie? Şi
încă: de ce sîntem întotdeauna contracaraţi şi
paralizaţi atunci cînd avem cele mai bune intenţii?
Cum este oare cu putinţă să existe oameni care nu
observă nimic din toate astea, sau care nu sînt nici
măcar capabili să recunoască că aşa stau lucrurile?
De ce un Pitagora, în urmă cu două mii patru sute de
ani, nu a izbutit să fondeze o dată pentru totdeauna
regatul înţelepciunii, sau creştinismul - împărăţia lui
Dumnezeu pe pămînt?
Biserica afirmă că există Diavolul, principiul
răului, pe care ne place să ni-1 reprezentăm cu
picioare copitate, cu coarne şi cu
Jung se foloseşte de noţiunile alchimice într-o manieră
liberă, nesistematică, în aşa fel încît ele pot însemna aproape
orice în funcţie de contextul filozofic sau psihologic adus în
discuţie. Aici, massa confuza desemnează, de pildă, conţinuturile
psihice inconştiente refulate, "refulatul" în sens freudian,
adică ceva ce trebuie integrat, conştientizat, cu ajutorul
psihanalizei. O altă viziune junghiană este aceea că
inconştientul ar conţine posibilităţi creatoare nebănuite, ceea
ce este. desigur, o speculaţie cu iz romantic care nu are nimic
de-a face cu psihanaliza. (N. Tr.)