Psihanaliza fenomenelor religioase

voiul a intrat în lume ca o contraparte reală a lui
Dumnezeu odată cu Christos, iar în cercurile
iudeo-creştine Satan este privit, aşa cum am
văzut, ca fratele mai vîrstnic al lui Christos.
Dar mai există şi un alt motiv care mă incită să
pun în lumină privatio borti: deja la Vasile întîlnim
tendinţa de a atribui concomitent răul şi caracterul
de me on (ne-fiinţă) dispoziţiei {dia-thesis) sufletului.
Dat fiindcă, după acest autor, răul îşi are obîrşia în
uşurătatea umană şi, prin urmare, se datorează unei
neglijenţe, el nu există de fapt decît ca o neatenţie
psihologică, iar aceasta este într-atît o "cantitate
neglijabilă" încît răul se dizolvă pur şi simplu ca un
fum. Fără. îndoială că uşurătatea este un aspect al
răului care trebuie luat în serios, dar este un
element care pote fi eliminat printr-o schimbare de
atitudine. Pur şi simplu am putea acţiona altfel,
dacă am vrea. Condiţia psihologică este ceva atît
de fugitiv şi cvasi-ireal încît tot ce se reduce la ea
capătă un caracter de futilitate sau de eroare
fortuită şi, din acest motiv, ea este minimalizată.
Rămîne deschisă problema de a şti în ce măsură
subestimarea modernă a sufletului s-a ivit din
această prejudecată. Aceasta atîrnâ cu atît mai greu
cu cît sufletul este bănuit, astfel, ca fiind obîrşia
răului. Fără îndoială că Părinţii Bisericii nu şi-au dat
seama de puterea fatală pe care i-au atribuit-o
astfel sufletului. Trebuie să fii absolut orb pentru a
nu vedea rolul strivitor pe care 1-a jucat răul în lume . A
fost necesară intervenţia personală a lui
Dumnezeu pentru a elibera
materialitatea lui. autonomia în sensul de creatură, fie ea
demon sau cine ştie ce altă fiinţă de sine stătătoare. Jung nu
înţelege acest aspect şi, în consecinţă, îi impută "filozofiei
ecleziastice" idei care nu îi aparţin. (N. Tr.)
Faptul că răul este o eroare psihică de mică anvergură
nu înseamnă, automat, că efectele lui ar trebui să fie, şi ele,
minore. Este suficient să ne gîndim la ceea ce a însemnat obsesia
erorii elementare în dispozitivele super-sofisticate ale rachetelor
balistice, pentru a înţelege că un holocaust la scară planetară
s-ar fi putut declanşa dintr-o simplă neatenţie! (N. Tr.)
184
umanitatea de blestemul răului, căci fără
această intervenţie omul s-ar fi pierdut. Dacă
această gigantică putere a răului îi este atribuită
sufletului, nu poate rezulta decît o inflaţie
negativă, adică o revendicare demonică a puterii
inconştientului şi, prin urmare, o intensificare a
acestuia din urmă*. Această consecinţă inevitabilă
este anticipată în figura Antichristului şi se reflec
tează în evenimentele contemporane, caracteristice
specificulw erei creştine a Peştilor, care se apropie de
sfîrşit.
în lumea reprezentărilor creştine, Christos
figurează fără doa< şi poate Şinele 76 . în calitatea sa
de chintesenţă a individualităţi", el are ca atribute
unicitatea şi faptul că nu a venit decît o singura dată.
Dat fiind faptul că Şinele psihologic este un concept
tran scendent, pentru că el exprimă totalitatea
conţinuturilor con şt ; ente şi inconştiente, el nu poate fi
descris decît în termenii antinomiei 77 , ceea ce înseamnă că
atributele menţionate mai sus ;re-buie să fie
completate cu contrariile lor, pentru a caracteriza ; n
chip corect faptul transcendental. Acest lucru se poate face cît >c
poate de simplu sub forma următoarei cuaternităţi:
Venit o singură dată
Unic
Etern
Universal
* Nu vedem deloc cum o eroare psihologică trebuie să
fie identificată cu "o revendicare demonică a puterii
inconştientului". La urma urmei, inconştientul nu este
echivalent cu psihicul luat în totalitatea lui. Probabil ca
Jung atribuie inconştientului o valoare morală negativă şi,
de aici, formula lui absolut nefericită. (N. Tr.)
185