Psihanaliza fenomenelor religioase

O conştiinţă mai înaltă, mai vastă, care mi poate
proveni decît din asimilarea a ceea ce este străin,
tinde spre autonomie, spre revolta împotriva
vechilor zei, care nu sînt altceva decît puterni-cile
imagini primordiale inconştiente de care a depins ea
pînă acum 6 .
Cu cît conştiinţa, şi împreună cu ea voinţa
conştientă, devine mai puternică şi mai autonomă,
cu atît mai mult inconştientul este respins înapoi 7 .
Atunci este cu putinţă ca structurile conştiente să
se emancipeze de modelul inconştient. Cîştigînd
astfel în libertate, ele rup lanţul instinctivităţii pure
şi parvin în final la un stadiu lipsit de instinct sau contrar
instinctului 8 . Această conştiinţă dezrădăcinată nu mai
poate invoca niciodată autoritatea imaginilor
primordiale; ea dă dovada unei libertăţi prometeice
şi asumă un hybris fără Dumnezeu . Dacă ea
planează deasupra lucrurilor, şi chiar deasupra
oamenilor, primejdia de pierdere a echilibrului
ameninţă nu numai individul luat în parte, ci şi, pe
plan colectiv, pe toţi membrii mai slabi dintr-o
asemenea societate. Imitîndu-1 din nou aici pe
Prometeu, ei sînt înlănţuiţi de
Revolta la care se referă Jung nu are nimic de-a face cu
o "conştiinţă mai înaltă". Ea răspunde nevoilor de afirmaie
sociala a noilor generaţii de indivizi umani care. chiar şi în
zilele noastre, încep prin a buscula valorile tradiţiei. în fond,
putem găsi aici unul din motoarele evoluţiei civilizaţiei umane.
(N. Tr.)
7
Mai exact spus: refulat. (N. Tr.)
8
Un caz de acest gen în care valorile conştiinţei se opun
instinctului este
ilustrat de literatura creştină în care citim despre îndemnul lui
Christos de a-i
iubi pe duşmanii noştri. Este evident că o asemenea conduită
nu ar putea ga
ranta supravieţuirea populaţiei care ar aplica-o. (N. Tr.)
9
în creştinismul ortodox, cel puţin, o asemenea
performanţă nu ar putea fi
socotită un "hybris fără Dumnezeu", dacă avem în vedere
exigenţa imitaţiei
lui Christos tradusă, de multe feţe bisericeşti, în îndemnul la
perfecţionare
morală. Iar modelul acestei perfecţionări nu este altul decît
Dumnezeu văzut
ca personificare a tuturor virtuţilor morale şi complet străin
răului. (N. Tr.)
78 79
stînciie C aucazului de către inconştient.. înţeleptul
chinez ar spune, reluînd cuvintele Cărţii
Schimbărilor: "Atunci cînd puterea lui yang a ajuns
la culme, forţa obscură a yinului creşte înăuntrul lui,
căci la amiază noaptea începe, yangul se sfarîmă şi
devine yin'\
Medicul este bine plasat pentru a observa în viaţă
traducerea literală a unei asemenea peripeţii. El vede,
de pildă, un om de a-faceri prosper, care a obţinut
tot ce şi-a dorit şi nu se sinchiseşte de moarte şi de
diavol. Pe culmea reuşitei, acest om îşi abandonează
activităţile şi se prăbuşeşte într-o nevroză
care îl transformă într-o babă smiorcăită, îl
ţintuieşte la pat şi sfîrşeşte practic prin a-1
distruge. Aici e totul: chiar şi transformarea masculinului
in feminin. Găsim un omolog exact al unei
atari evoluţii în legenda lui Nabucodonosor
povestită în cartea lui Daniel, ca şi in toate
demenţele cezariene 10 în general. Cazurile de acest gen
reprezintă exagerarea unilaterală a punctului de
vedere conştient iar reacţia corespunzătoare, yin, a
inconştientului, constituie o importantă diviziune a
practicii psihiatrice din epoca noastră axată pe
supraestimarea voinţei noastre conştiente, în care
sîntem încredinţaţi că "acolo .unde există o voinţă
există şi o cale".
Este de la sine înţeles că nu vreau să-i răpesc
nimic înaltei valori morale a voinţei conştiente.
Conştiinţa şi voinţa trebuie să continue să fie
apreciate în toată splendoarea lor ca cele mai
înalte achiziţii ale umanităţii. Dar la ce serveşte o
moralitate care distruge oamenii? A armoniza voinţa
şi puterea îmi pare a fi mai
10 Demenţele de acest soi nu sînt neapărat compensate, cu
promptitudine, de reacţii de natură yin. Teoria compensaţiei,
cel puţin în accepţia ei chinezească a cuplului de tendinţe
yin-yang, arată că demenţa însăşi poate fi expresia
compensată a unei inferiorităţi psihice în interiorul persoanei
sau/şi a
unei carenţe sociale în viaţa colectivă. (N. Tr.)