Psihanaliza fenomenelor religioase

care cel mai vîrstnic se numea Satanael 26 . Venirea lui Antichrist nu
este o simplă predicţie profetică, ci o lege
psihologică ineluctabilă care, deşi nu a fost
cunosută de autorul epistolelor io-inice, 1-a condus
la certitudinea enantiodromiei viitoare. Iată de ce
scria el ca şi cum ar fi conştientizat necesitatea
internă a acestei transformări, deşi mai mult ca
sigur că această idee trebuie să-i fi apărut ca o
revelaţie divină . In realitate, orice diferenţiere
superioară a imaginii lui Christos antrenează o
întărire corepun-zătoare a complemetului
inconştient, făcînd astfel să crească tensiunea
dintre sus şi jos.
Cu aceste afirmaţii noi ne mişcăm din plin în
cadrul psihologiei şi al simbolismului creştine, deşi
nu s-a recunoscut niciodată că atitudinea creştină
conţine o fatalitate care trebuie să o conducă la
răsturnarea speranţei ei. şi aceasta, nu din cauza
unor raţiuni fortuite inexplicabile, ci datorită unei
legi psihologice. Idealul spiritualităţii dirijate spre
înalt era destinat să se izbească
* Profeţia creştină a venirii Antichristului aminteşte de
profeţiile hinduse în care epoca pe care o trăim noi azi este
numită epoca de fier şi este pusă sub stăpinirea zeiţei Kali. Este
vorba de distrugerea valorilor tradiţiei, de înlocuirea lor cu
alte valori care nu au o fundamentare temeinică în etosul divin.
Deci, nu este vorba atit de dominaţia răului privit în chip etic,
moral, etc, cît mai ales de o derivă curioasă a conştiinţei
umane care a pierdut, cumva, dreapta măsură în aprecierea
faptelor vieţii şi a conduitelor care se impun. Problema trebuie
transpusă în planul teoriei cunoaşterii, aşa încît putem vorbi,
in acest sens, despre ignoranţă. în acelaşi context.
Antichristul nu personifică neapărat aspectul obscur al
Totalităţii divine, cît mai ales neputinţa omul., modern de a
concepe "perfecţiunea", Totalitatea, în maniera ei -uk.v. ; '. Pe
planul moral, această ignoranţă explică, de pildă, excesele
caritabile din viaţa de zi cu zi, iar în viaţa popoarelor aşa-zisa
discriminare rasială pozitivă. în planul psihologic, interior, al
fiinţei, ea transpare din tendinţa individului de a ignora viaţa
sa inconştientă, pentru a se cantona total în limi-^ ueţii sale
conştiente. (N. Tr.)
162 163
de pasiunea materialistă total ataşată valorilor
pămînteşt care vizează stăpînirea materiei şi
aservirea universului. Această schimbare devine
manifestă în epoca Renaşterii. Aceasă "re naştere"
a fost interpretată ca însemnînd reînnoirea spiritului
antic. Astăzi ştim că acesta din urmă era mai
degrabă o ma-;că. Ceea ce renăştea atunci nu era
spiritul antichităţii, ci cel al t vu-lui Mediu creştin
care îmbrăţişase, transformîndu-se. ciudate
tendinţe păgîne: el schimbase idealul ceresc cu cel
tereştri' şi trecuse de la verticala stilului gotic la
orizontala descoperirii globului pămîntesc şi a
naturii. Dezvoltarea ulterioară care ;\ condus la Era
luminilor şi la Revoluţia franceză a produs astăzi o
situaţie generalizată, ce nu s-ar putea desemna
altfel dîci; ca antichristică; ea verifică anticiparea,
din perioada creştini*ătii primitive, privind
"vremurile de pe urmă". Este ca şi cum. odată cu
venirea lui Christos, opuşii mai înainte latenţi s-ar fi
ra:u>;-festat, sau cum un pendul lansat cu putere
dintr-o parte ar î executat acum mişcarea
complementară din cealaltă parte. Copacul, se
spune, nu poate creşte în cer dacă rădăcinile sale nu
se înfi