Psihanaliza fenomenelor religioase

cunoaştem. întotdeauna va rămîne posibilitatea ca,
în umbra de dincolo de conştiinţa noastră, lucrurile
să fie foarte diferite de ceea ce ne permit să ne
imaginăm cele mai îndrăzneţe dintre minţile
inventive.
Voi reveni asupra acestei probleme mai tîrziu în expunerea
mea. Pentru moment, o vom lăsa de-o parte
pentru a ne reîntoarce la prima chestiune a
sufletului şi corpului. După tot ceea ce am spus
pînă acum. am putea să ne facem o părere despre
ideea de suflet, a cărui esenţă frapează ca fenomen
ne reproducere. Sufletul este o suită de imagini, in
sensul cel mai larg: dar el nu este o juxtapunere, .-.
au o nceesiune fortuită: el este. dimpotrivă, o
construcţie logică şi ovoie de psihic
pentru a-şi exercita activitatea vitală, lot aşa şi
. uH etu l' presupune corpul viu, pentru ca imaginile sale
să poată ,i existe.
Suflet şi coip sînt probabil un cu; iu autagontsc ca
atare, ele exprimă o singură fiinţă a cărei natu i nu
poate ti înţeleasa numai prin manifestarea sa
materială ;, nici prin percepţia internă imediată. Se
ştie că o concepţie antu ■'■ face să se nască omul din
întîlnirea dintre m suflet şi un corp i ; ără îndoială,
este mai e-xact să spunem că o fiinţă vie
necunoscută, despre natura căreia nu s-ar putea
spune nimic, exceplînd faptul că in acest mod desemnăm
noi o substanţă vie. apare e tenor sub
forma unui corp material şi se percepe interior ca o
suită de imagini ale acthită-ţilor vitale care se
derulează în corp. La urma urmei, ne întrebăm
dacă această separare a sufletului şi corpului nu
este. la drept vorbind, o măsură pe care a luat-o
înţelegerea noastră
" Pentru .lung sufletul si psihicul SÎTH identice. De obicei. în scrierile sale.
el foloseşte termenul psyche pentru a cuprinde aceste două
înţelesuri. Râmine in saicina traducătorilor să decidă folosirea
altenia ! .i\ a a lor. i \. i:. ;■
pentru a provoca luarea de cunoştinţă, o
distincţie indispensabilă cunoaşterii unei stări de
lucruri sub două aspecte cărora le-am acordat,
fără nici un drept, o realitate independentă.
Intervenţia ştiinţei nu ne-a permis să
sesizăm enigma vieţii nici în materia organică şi
nici în misterioasele serii de imagini ale sufletului.
Aşa că sîntem mereu în căutarea "naturii vii"a
cărei existenţă trebuie să o admitem dincolo de
ceea ce am putea atinge noi prin experienţă 7 . Cînd
cunoşti abisurile fiziologie^ eşti cuprins de
ameţeală, iar cel care ştie cîte ceva despre
su^et d * de a ajunge la ceva esenţial în
privinţa acestui factor -ndeu multiple faţete care
s-a numit "spirit". Un singur punct pau că "natura
vie" rezumă ideea vieţii în corp, spiriiu 1 csi < suşi, "spiritul" este la fel de
nebulos ca şi "natr'a vr' ' îndoiala pe care o
avem asupra identităţii finale a su'lcti '
corpului se întoarce asupra opoziţiei aparente
întie "sp" '" ţ "natură vie". Fără îndoială că şi
ele sînt unul şi acelaşi luci
Oare ne sînt necesare asemenea aproximări?
Nu ne-a": pi tec. mulţumi cu contrastul deja
suficient de misterios dintre ps'hic ş 1 corp? Din
punctul de vedere al ştiinţelor naturale este
ceea ce ar trebui să facem. Dar mai există şi un
punct de vedere impus de morala cunoaşterii
noastre, care nu numai că ne permite dar ne şi
Jung crează sentimentul că "natura vie" ar fi ceva
misterios, uitînd că nu avem (şi) aici decît un termen
convenţional cu care vrem să desemnăm o anumită stare
de lucruri care se oferă percepţiei noastre şi care diferă de
ceea ce s-a numit materie anorganică. (N. Tr.)
57