Psihanaliza fenomenelor religioase

şi formuleze doctrina incestului*. Transferul exogam
al acestor conţinuturi asupra medicului nu
schimbă nimic din situaţia creată. Medicul este
inclus şi el, prin proiecţie, în această stranie
atmosferă familială incestuoasă. De aici rezultă, în
chip necesar, o intimitate ireală care îi atinge
deopotrivă pe bolnav şi pe medic, şi care suscită
de ambele părţi rezistenţe şi îndoieli 1 ". Este absolut
inutil să opui un refuz vehement acestor constatări
făcute la început de Freud, căci este vorba aici de un
fapt empiric con-statabil şi atît de general
confirmat, incit numai ignoranţii i-ar
Problema incestului, la Freud. derivă din descoperirea
complexului oedipian, considerat a ti nucleul nevrozei umane. UI se traduce
în formula: atracţia erotică a copilului faţă de părintele de sex
opus. sau faţă de un substitut al părintelui natural. Individul
luptă împotriva tendinţelor erotice incestuoase prin refulare:
pe acest fond de conflict intrapsihic se nasc simpto-mele
nevrotice care intră în sfera de interes a psihanalizei. (>. Tr.)
f O asemenea intimitate poate apărea chiar şi în vis.
Cineva visează, de pildă, că este foarte bun prieten cu însuşi
Freud, şi că acesta din urmă îi face o vizită amicală,
fâgăduindu-i, plin de amabilitate, să îi acorde cîteva şedinţe
de psihanaliză. Visătorul este extrem de încîntat pentru că a
fi psihanalizat de Freud este. fără îndoială, o şansă pe care au
avut-o puţini muritori.
întrebat ce-i sugerează acest vis, visătorul răspunde că nu
înţelege nimic din el, că este un vis absurd, ceva ce nici nu
poate fi interpretat! în realitate, visătorul este extrem de
familiarizat cu psihanaliza, şi mai ales cu psihanaliza
freudiană. Dar el susţine sus şi tare că visul lui nu are nici un sens,
contrar opiniei emise de "părintele psihanalizei" cum că toate
visele au sens şi pot fi interpretate.
Această contradicţie oferă şi cheia visului. El disimulează,
înapoia sentimentelor de stimă şi preţuire care apar în chip
manifest, o ostilitate marcată, aproape imposibil de depistat,
căci ea se exprimă, în mod aluziv, sub forma unei critici de
factură intelectuală (visele nu au sens). Izvorul acestei ostilităţi se
află în copilăria pacientului şi este legat de relaţia sa cu
mama sa naturală. Aversiunea s-a deplasat apoi asupra imaginii lui
Freud. care. formal. îi amintea visătorului de propria sa mamă!
Este ceea ce psihanaliza numeşte transfer negativ. (N. Tr.)
116 117
mai putea ridica obiecţii. Totuşi, interpretarea
acestui fapt râmî-ne, în virtutea problematicii sale. subiectul
numeroaselor controverse. Oare, să fie vorba întradevăr
de un instinct incestuos sau de o variantă
patologică? Sau poate că incestul este vreunul din
"aranjamentele" (Adler) voinţei de putere? Să fie
oare vorba de o regresiune a libidoului normal"" la stadii
infantile de teanui u-nei sarcini vitale resimţite ca
imposibilă 2 ', sau mai degrabă imaginaţia
incestuoasă este numai simbolică şi se datorează
rstuti-vării arhetipului incestului care joacă un rol atît
de important in istoria spiritului?'
în sprijinul tuturor acestor interpretări, atît de
fund; mental diferite, se pot aduce argumente relativ
satisfăcătoare. Conceptul care provoacă, fără doar şi
poate, cel mai mare scandal este cea după care
incestul ar fi un instinct autentic. Dar dacă
considerăm existenţa cvasi-universală a tabuului
incestului, ne este pe-mis .să observăm că, în
general, ceea ce nu este nici dorit şi nici vrut nu
este necesar să fie interzis. După părerea mea,
fiecare din aceste concepţii deţin o parte de adevăr,
în măsura în care cazurile concrete prezintă ca să
spunem aşa toate nuanţele corespunzătoare, dar în
grade de intensitate variabilă. Uneori prevalează
unul din aceste aspecte, alteori un altul. Nu aş vrea
să afirm nicidecum că cele scrise de mine pînă
acum nu ar putea fi com-
în nici un caz nu putem vorbi de un "instinct incestuos". Problema este
mult mai simplă: avem de-a face cu o tendinţă erotică
îndreptată spre mamă pentru că, la urma urmei, mama este
prima persoană de sex opus care se află in preajma copilului.
Acest aspect îi scapă lui Jung, aşa cum i-a scăpat şi lui Freud
şi psihanaliştilor din şcoala sa. (N. Tr.)
T După cum am văzut deja, "'arhetipul incestului" nu
trebuie interpretat pe planul vieţii sexuale. El are o
dimensiune spirituală pentru că se referă la fenomenul de unire a
contrariilor care este scopul final al misticii studiate de Juim. (N. Tr.)