Psihanaliza fenomenelor religioase

nimic mai simplu, şi totuşi aici încep dificultăţile.
Credem că nu avem nici un fragment de fantasmă,
sau avem dar este stupidă şi ridică o mulţime de
obiecţii. Nu ne putem concentra: ne plictisim, ce ar
putea ieşi de aici? "Asta nu-i decît..." 24 , etc. Conştientul
ridică o mulţime de obiecţii; ba chiar se pare că
adeseori încearcă să înăbuşe activitatea spontană
a imaginaţiei, deşi avem atît intuiţia clară a valorii
acesteia din urmă, cît şi hotărîrea de a lăsa curs
liber procesului psihic, fără nici o interferenţă.
Uneori se produce chiar o crispare a conştiinţei 25 .
Dacă reuşim să surmontăm difrtAflktea iniţială,
intervine totuşi critica încercînd să interpreteze
^fragmentul de fantasmă, să o clasifice, estetizeze
sau chiar să o minimalizeze. Tentaţia de a acţiona
astfel este aproape irezistibilă. După o observare
completă şi fidelă, putem lăsa liniştiţi fragmentul în
grija nerăbdătorului conştient; aşa ceva este chiar
necesar, altminteri ne-am confrunta cu rezistenţe
paralizante din partea lui. Dar la fiecare nouă
observaţie activitatea conştientului trebuie pusă din
nou de-o parte.
în majoritatea cazurilor, rezultatele acestor eforturi sînt, iniţial,
puţin încurajante. Este vorba de frînturi de
fantasme care nu
rat de faptele vieţii de zi-cu-zi. Totuşi, Jung are de-a face cu
pacienţi, adică cu inşi nevrozaţi, şi poate de aceea recursul la
imaginaţia activă. (N. Tr.)
24 Expresie celebră consemnată de Jung prin care pacienţii,
ca şi criticii săi, încercau să relativizeze eforturile sale
analitice reducîndu-le la explicaţii de genul: "dar ăsta nu face
decît să psihologizeze", ca şi cum, comentează Jung,
psihologia ar fi ceva la mintea cocoşului. (N. Tr.)
Toate aceste fenomene sînt citate de Freud atunci cînd exemplifică
formele pe care le capătă rezistenţele eului pacienţilor aflaţi
în terapia psihanalitică, din momentul în care li se cere să
ofere asociaţii libere. După cum am mai arătat, Jung nu
poate renunţa cu totul la bagajul de idei al psihanalizei
freudiene; el încearcă, totuşi, să le despoaie de
particularitatea lor freudiană, dar o face, adeseori, cu
dificultate. (N. Tr.)
86 87
ne permit să discernem clar provenienţa şi
destinaţia lor. Mijloacele de obţinere a fantasmelor
sînt şi ele diferite în funcţie de individ. Pentru mulţi
este mai simplu să le scrie; pentru alţii -să le
vizualizeze; iar alţii le desenează sau le pictează cu
sau fără vizualizare. Cînd avem de-a face cu o
crispare accentuată a conştientului, se prea poate
ca numai mîinile să mai vizualizeze: ele modelează
sau desenează forme care îi sînt adeseori străine
conştientului.
Aceste exerciţii trebuie continuate pînă ce se
dizolva crisparea conştiinţei, altfel spus pînă ce
vom putea lăsa lucrurile să meargă în voia lor, care
este scopul imediat al exerciţiului. Se crează astfel
o nouă atitudine, o atitudine care acceptă deopotrivă
iraţionalul şi incomprehensibilul, în chipul cel
mai firesc cu putinţă. Această atitudine ar fi o otravă
pentru cel care oricum este subjugat de iraţional;
dar are o valoare supremă pentru cel care, printr-o
judecată exclusiv conştientă, s-a limitat dintotdeauna
să aleagă ceea ce-i convine conştiinţei lui
din ceea ce se petrece de la sine, şi care s-a
îndepărtat astfel de viaţă pentru a eşua într-o
lagună stagnantă" .
Aici, drumurile celor două tipuri [umane]
menţionate mai sus diverg. Ambii au învăţat să
accepte ceea ce li se întîmplă. După cum arată
maestrul Lu Zi: "Dacă ni se oferă ocupaţii, trebuie
să le primim; dacă ni se întîmplă lucruri, trebuie să
încercăm să le pătrundem sensul". Unul va primi,
în principal, ceea ce îi vine din exterior - celălalt,
ceea ce îi vine din interior. Şi, aşa cum vrea legea
vieţii, unul va căpăta din exterior ceea ce a
26 Această idee ilustrează concepţia lui Jung despre cele
două categorii de tendinţe umane: introvertite şi
extravertite. Extravertitul este mai puţin atent la "ceea ce se
petrece" în el. De aceea el trebuie să-şi dezvolte atenţia la
manifestările psihice dinăuntrul său. Rezultă de la sine că
introvertiţii vor avea mai puţine dificultăţi în acest sens. (N
Tr.)