Psihanaliza fenomenelor religioase

impune să mergem mai departe şi să trecem
această barieră aparent insurmontabilă: acest
punct de vedere este cel al psihologiei.
In meditaţiile de pînă acum, eu m-am plasat în
punctul de vedere realist al gîndirii ştiinţelor naturale,
fără a mă îndoi de fundamentele pe care m-am
bizuit. Dar pentru a putea explica pe scurt ce
înţeleg prin punct de vedere psihologic, trebuie să
arăt oâ putem avea serioase îndoieli asupra
dreptului exclusiv al acestei concepţii realiste. Să
luăm ca exemplu ceea ce. pentru înţelegerea naivă,
este lucrul cel mai real: materia. Nu posedăm asupra
naturii materiei decît ipoteze obscure teoretice, imagini ceatc
de sufletul nostru. Mişcarea ondulatorie. sau
emanaţia solară care atinge ochiul meu este
transformată de el în lumină. Sufletul meu este cel
care, cu bogăţia sa de imagini, atribuie lumii
culoare şi sunet, iar ceea ce eu consider drept
certitudinea cea mai raţională reală dintre toate,
experienţa, este. în forma sa cea mai elementară,
un edificiu peste măsură de complicat, format din
imagini psihice . Prin urmare, nu mai rămîne, în
mare, aproape nimic care să fie experienţă
imediată în afara psihicului. Totul este transmis,
tradus, filtrat, alegorizat, deformat şi chiar falsificat
de către el. Noi sîntem în aşa măsură înveşmîntaţi
într-un nor de imagini schimbătoare şi iluzorii la
infinit, încît am
d Şi totuşi, experienţa e subiectivă pe cît ar vrea să ne
nu este eni .lung.
facă să
Altminteri nu ar fi
putinţă nimic din ceea ce secolul
mai a.cs adus ca revoluţionar
nostru.
atribuie
lărîmul ştiinţei şi tehnicii. Dacă totuşi Jung
doză cam mare de relativitate este pentru
că, ca de
obi- rile sale. şi capra şi varza.
cei. el vrea să împace, în
nd se
expun mediilor
teologale el ;
adiesc
e grijă să nu le supere peste măsură, şi
acest .sens îşi îndulceşte tonul şi cutezanţa pozithistă. Apoi
procedează tamar
pe dos. cînd vrea sâ-i cîştige pe reprezentanţii ştiinţei. (N. Tr.)
" Experienţa noastră este mediată de psihic. De aceea nu
poate fi numită -imediată". (N. Tr.)
putea afirma, ca şi marele sceptic bine cunoscut:
"Nimic nu este adevărat - şi nici măcar ceea ce zic
eu acum". Acest nor este atît de gros şi de înşelător
în jurul nostru încît a fost necesar să inventăm
ştiinţele exacte pentru a sesiza cel puţin o luminiţă
din ceea ce s-a numit natura "reală" a lucrurilor.
Este adevărat că. pentru înţelegerea naivă, această
lume mult prea opacă nu pare de fel nebuloasă;
dar dacă intrăm în inima unui primitiv şi
comparăm imaginea sa despre lume cu conştiinţa
unui om civilizat, ne putem face o idee despre
marea umbră în care. şi noi, orbecăim 10 .
Tot ceea ce ştim despre lume şi tot ceea ce
cunoaştem în chip mai imediat nu sînt decît
conţinuturile conştiinţei care curg din izvoare
îndepărtate şi obscure. Nu am intenţia să constat
valoarea relativă a lui 'esse in re, adică a realului, şi
nici pe cea a punctului de vedere idealist a lui esse in
intellectu solo: dar aş vrea să apropii aceste extreme
care se opun, cu ajutorul unui esse in anima; altfel spus: cu
ajutorul punctului de vedere psihologic. Noi nu trăim
imediat decît în lumea imaginilor.
Dacă luăm în serios acest punct de vedere,
rezultă consecinţe deosebite, pentru că nu vom mai
putea subordona validitatea faptelor psihice nici
criticii cunoaşterii şi nici experienţei ştiinţelor
naturale". Singura întrebare ar fi următoarea: Oare
putem afirma că există ceva ce s-ar putea numi
conţinut al conştiinţei? Dacă există aşa ceva, el îşi
are propria valoare. Nu vom putea invoca ştiinţele
naturale decît în cazul în care conţinutul ar
10 Afirmaţia este, desigur, exagerată. Pentru că
mentalitatea omului modern, chiar dacă mai păstrează
multe din superstiţiile şi credinţele primitive, are şi o
dimensiune ■•ştiinţifică"(obiectivă) pe care lumea primitivă
nu a cunoscut-o. Trecerea de la gîndirea magică, de la
credinţa in forţele oculte, la gîndirea cauzală este un salt
calitativ în istoria gîndirii umane, cu consecinţe incalculabile care
abia se fac simţite în zilele noastre. (N. Tr.)
" Adică, nici filozofiei şi nici ştiinţei. (N. Tr.)