Psihanaliza fenomenelor religioase

cîştigat niciodată un război cu o tactică pur
defensivă, este necesar, dacă vrem să ieşim din
starea de război, să angajăm nego-< ieri cu
vrăjmaşul, pentru a şti la urma urmelor care sînt
condiţiile sale. Aceasta este şi intenţia medicului
care îşi oferă medierea. El nu aspiră nicidecum să
deranjeze idila insulară, un pic cam fragilă, şi nici
pereţii protectori. Dimpotrivă, mai întîi el trebuie să
găsească pe undeva un punct fix pe care să se
poată sprijini, pentru că ar fi extrem de dificil să
încerce mai întîi să-şi pescuiască pacientul din haos.
E! ştie că insula este mult prea strimtă, că existenţa
este mult prea săracă şi, colac peste pupăză,
bîntuită de tot soiul de nenorociri imaginare, căci
prea multă viaţă a fost abandonată în afară, iar
aceasta a trezit din somnul său un monstru
terifiant. El mai ştie şi că fiara aparent periculoasă
se află într-un raport secret de compensare cu
insula şi că va fi capabilă să-i ofere tot ceea ce îi
lipseşte.
Dar transferul modifică figura psihică a medicului,
şi aceasta fără ca el însuşi să-şi dea seama de la
început: el este afectat şi, întocmai ca şi pacientul,
se zbate din greu să se diferenţieze de ceea ce îl
{ine captiv*. Prin urmare, vedem născundu-se, din
ambele părţi, o confruntare directă cu tenebrele în
care rezidă elementul demonic. Această încrucişare
paradoxală de elemente pozitive şi negative, de
încredere şi teamă, de speranţă şi deznădejde, de
atracţie şi rezistenţă, caracterizează relaţia la începuturile
ei. Este starea de miKoq KCU cpiXia (ură şi iubire)
a
LLie de la sine înţeles că toate aceste dificultăţi
considerabile care se nasc în procesul terapeutic sînt
valabile numai în terapia psihanalitică. Psihiatrul nu se
poate teme de aşa ceva, mai precis psihiatrul de cabinet policlinic,
pentru că tratamentul său se rezuma la stabilirea
rapidă a unui diagnostic şi la completarea unui reţetar care
se vrea infailibil. Psihologii - nici .tît. "'Tratamentele " lor se
mărginesc la simple sugestii, la persuasiune, la
jfaturile bune". Asemenea practici nu au nici o relevanţă în
cazurile com-
'exe descrise de Jung (N. Tr.)
122 123
elementelor, pe care alchimiştii au comparat-o cu
haosul oiigi-nar al universului. Inconştientul activat
apare ca un amestec de contrarii dezlănţuite,
antrenînd ca exigenţă sarcina de a le .■■ecuu-cilia,
ceea ce va naşte, spun alchimiştii, marele remediu
inivcr-sal, medicina catholica. .
Trebuie să subliniem că adeseori în alchimie
obscura! rra iniţial numit nigredo şi că el însuşi era
produsul unei operaţii anterioare, aşa încît el nu
constituia pur şi simplu pune "J de plecare 26 . Echivalentul
psihic al nigredo-ului este, de asemepea, rezultatul
conversaţiei preliminare, în cursul căreia, la u., -ncment
dat, care este adeseori aşteptat multă vreme,
este at» ?s in conştientul şi se stabileşte o
identitate 27 inconştientă între 1 o'miv şi medic . Este
posibil ca acest moment să fie perceput şi înregistrat
conştient, dar adeseori se mlîrnpki ca totul
să se petreacă în afara conştiinţei şi ca legătura care
s-a creat să nu fie rec JISCS-cută decît mai tîrziu, şi
indirect, după efectele sale. Se înt'rnpUi să apară şi
vise în acel moment, semnalînd că transferul s-a produs.
De exemplu, un vis declară că a luat foc în beci,
că un ho; $-a furişat în casă, sau că tatăl a murit;
poate fi vorba, de asemenea, de o situaţie oarecare
erotică, mai mult sau mai puţin
* Pentru alchimişti nigredo poate fi înţeles ca materia prima,
adică substanţa care trebuie să fie transformată în aur, dar
şi ca fază a transformării, sau, cum am spune în psihanaliză,
"stadiu". Nigredo evocă plastic starea de haos primordial, în
care elementele chimice se află, ca să spunem aşa, în largul
lor, în amestec, adică în armonia lor naturală, primitivă.
Psihologic vorbind, nigredo este echivalent cu starea de doliu, de
melancolie, de tristeţe, pentru că regresînd la stadiul naturii
sale originare personalitatea individului a suferit concomitent
şi o mare pierdere Ea a trebuit să abandoneze toate valorile
morale, sociale, spirituale, era, pe care le-a îmbrăţişat pînă
la un moment dat, pentru a realiza o nouă sinteză, axată pe
o altă ordine mentală, mult mai conformă cu natura. (N. Tr.)