An V (2012) Nr. 15 - VA Urechia

AXIS LIBRI
An V, nr. 15, iunie 2012
Recenzii • Recenzii • Recenzii • Recenzii • Recenzii • Recenzii
ceea ce a calificat şi Nicolae Georgescu drept „moartea avându-se în vedere şi corespondenţa inedită publicată
civilă” a lui Eminescu. De ce este atât de important relativ recent la Editura Polirom. Ea este identificată ca o
diagnosticul? Autorul observă, în capitolul Mistica apărătoare a adevărului, a lui Eminescu cel viu, încercând
„nebuniei” - noutatea acestei ediţii - că în secolul al XIXlea
să-l scoată şi chiar reuşind temporar din această agonie.
maladia respectivă era considerată un stigmat social, Numită şi „martorul mut”, muţenia fiind impusă de
aşa cum în secolele anterioare erau ciuma sau bolile tratamentul de „persona non grata” suferit din partea
venerice. Nebunii erau trataţi dur, excluşi din societate - celor (amici sau inamici) care aderau la mitul unui
„nebunii sunt morţii vii pentru viaţa civilă”. Diagnosticul Eminescu victimă a femeii infidele, uşuratice, Veronica
a permis atunci, dar şi mai târziu, atât unor detractori, se dovedeşte perfect conştientă de sacrificiul asumat al
cât şi unor „susţinători” să pună sub semnul întrebării iubitului ei, pe care-l susţine, în clipele de trezire din
fie valoarea operei literare, fie publicistica sa. Care a fost agonie, publicând ea însăşi poeme în stil eminescian.
scopul, intriga şi lupta de interese din culisele acestui Devenind primul epigon eminescian publică un poem
episod dramatic din viaţa lui Eminescu, semnificaţiile sinteză în „Convorbiri literare”: „Adânca mea cucernicie/
ezoterice din referenţialul superior în cazul unor situaţii De mitul tău când s-a legat, /Pe dulcea ta zădărnicie/
contradictorii – sunt chestiuni cercetate cu minuţiozitate Sufletu-mi de jertfă ţi l-a dat.”
şi acribie de Theodor Codreanu în capitolele: Miza morţii Volumul reprezintă nu doar un studiu complex
civile, Ce spune corespondenţa. „Martor al adevărului”, de critică şi istorie literară, o reuşită lucrare
Incomodul ghem al politicii etc.
transdisciplinară – aplicaţie a noii paradigme a
Alte trei capitole din volum sunt dedicate unora din exegetului. Importanţa pentru cultura română este
cei mai importanţi oameni din viaţa lui
mult mai pregnantă deoarece travaliul
Eminescu: Maiorescu, Veronica Micle,
lui Theodor Codreanu la cele şase ediţii
Caragiale, devenite adevărate legende
reprezintă un demers de „restitutio
ale literaturii române. Figura primului
ad integrum” al unui simbol, al unui
este umbrită, în mod regretabil, de
vârf spiritual al românilor, apărut la
susţinerea diagnosticului nebuniei,
momentul oportun, acela al făuririi
supralicitându-şi, cel puţin formal,
României moderne, pentru a amprenta
cunoştinţele în psihiatrie, şi de obligaţia
întreaga cultură românească. Autorul
angajamentului politic pe care Eminescu
impune posterităţii imaginea lui
nu l-a acceptat în totalitate.
Eminescu eliberată din captivitatea
Caragiale suferă o mare transformare
prejudecăţilor, a judecăţilor false,
de percepţie, de la cinism şi ironie, la
eliberată de diferitele etichete cum ar fi
suferinţă, documentele cercetate probând
cea de geniu romantic, răzvrătit, nebun,
şocul acestuia la constatarea dramei lui
de persoană conflictuală, certată cu
Eminescu, care a fost arestat, purtat prin
logica simţului comun şi convenienţele
spitale şi ospicii şi tratat inadecvat prin
sociale. Răsturnarea imagologică,
injecţii cu mercur. După acest episod
sugerată chiar în titlu, prin ghilimelele
Caragiale îşi pierde umorul, nu mai
adăugate cuvântului nebunie (poate
publică nimic până în 1889, apoi trece
fi vorba şi de „nebunia” unei societăţi
în registrul dramatic scriind „Năpasta”, care are ca care funcţionează pe principiul „cercului strâmt” şi
temă centrală nebunia. Codreanu reţine, ca mărturie al patului procustian), îl plasează pe Eminescu la un
relevantă, şi afirmaţia dramaturgului la moartea lui alt nivel de realitate: el este un model ontologic al
Eminescu: „n-am plâns de moartea lui; am plâns de românilor, este cel care a găsit calea iluminării prin
truda vieţii, de cât suferise această iritabilă natură de sacrificiu pentru adevăr, prin bătălia pentru spiritul
la împrejurări, de la oameni, de la ea însăşi...era un om autentic al culturii române, asumându-şi o „călugărire
dintr-o bucată şi nu dintr-una care se găseşte pe toate laică” şi o verticalitate comparabilă cu a marilor spirite
cărările”. Astfel, Caragiale iniţiază ideea unei drame civilizatoare ale culturii universale.
eminesciene sacrificiale (2).
Un capitol special, o paralelă între cei doi iluştri Note:
reprezentanţi ai literaturii române, este „De la cinismul 1. Noua hermeneutică a lui Theodor Codreanu îşi
lui Caragiale la kynismul lui Eminescu”. Pornind de la are „premisele româneşti principale întru întemeierea
concepte ale filosofiei antice, autorul analizează condiţia doctrinei «noului antropocentrism» transmodern sunt
intelectualului în Cetate, transgresată în societatea ontologia arheităţii lui Eminescu, filosofia lui Blaga şi
modernă, în care creştinismul profund este mascat de un cea a lui Noica, teologia Părintelui Stăniloaie şi antitetice
comportament de Diogene, imprudent, ignorând jocurile filosofiei lui Ştefan Lupaşcu, la care se aliază logica fuzzy
politice, manipulările mediatice şi interesele oculte cu [pe româneşte, logica ideilor vagi – n. m. F. D.] a lui
ramificaţii în plan politic naţional şi internaţional. Constantin Virgil Negoiţă”
Veronica Micle beneficiază în cartea lui Codreanu 2. „un Mântuitor în mijlocul unei pături superpuse”
de o reabilitare de imagine, de o dreaptă evaluare etică „corupte sau zămislitoare de false modele”, p. 306.
17