An V (2012) Nr. 15 - VA Urechia

An V, nr. 15, iunie 2012
AXIS LIBRI
Recenzii • Recenzii • Recenzii • Recenzii • Recenzii • Recenzii
Operele scriitorilor gălățeni în viziunea lui
Constantin Trandafir
Dorina Bălan
șef birou Catalogarea
Colecțiilor. Control de
Autoritate
Biblioteca „V.A. Urechia”
A realiza critica
criticii este un
domeniu special de
exercitare a actului critic,
care nu se află la îndemâna
oricui şi care presupune,
pe lângă abilităţile
hermeneutice de rigoare,
şi un orizont de cultură de
un nivel academic. Ceea ce
îmi propun în această seară
este doar o trecere în revistă
a intenţiilor autorului de a
da „seama de dimanica
genului şi de imaginea
reprezentativă” a operelor scriitorilor gălăţeni, nu
puţini studiaţi de acesta.
Volumul în discuţie, generic denumit „Cititul
prozei de la 1960 până azi”, continuă seria intitulată
„Cititul cărţilor”, primul volum ocupându-se cu
studiul poeziei de la Nichita
Stănescu până în prezent. El
grupează, aşa cum însuşi autorul
afirmă, o „selecţie şi o sudură”
de texte publicate de-a lungul
timpului, în paginile unor reviste
şi care se constituie, în linii
generale, într-o pledoarie pentru
un anumit mod de a recepta
şi de a evalua contribuţia unor
scriitori în domeniul culturii
şi literaturii, aşa încât autorii
selectaţi să beneficieze de o
privire monografică.
Structurată în trei capitole,
interpretarea operelor ar mai
putea fi configurată sub titlurile:
trecut, prezent şi viitor, luând în
consideraţie denumirile extrem
de sugestive date acestora. În al doilea capitol, „Greii
trupei în acţiune”, apar aprecieri critice privitoare
la literatura a doi dintre prozatorii gălăţeni
contemporani. Astfel, nefiresc de „modestul”
Constantin Vremuleţ este „scriitorul care se
situează pe linie kafkiană şi la graniţa de întâlnire
cu prozatorii sud-americani, dar şi cu prozatorii
români”, având „vocaţia tragicului autentic, dar şi o
prodigioasă fantezie caricaturală” şi o scriitură „de o
expresivitate rarisimă”. Cel de-al doilea radiografiat
al criticului este „prozatorul de cotă superioară
încă aflat într-un nedrept con de umbră”, Apostol
Gurău, scriitorul care creează „impresia benefică
de obiectivitate rebreniană, corelativă fantasticului
gogolian, ...voiculescian, sud-american”.
Este semn că autorul nu şi-a uitat sorgintea
gălăţeană, fapt demonstrat prin preocupările
domniei sale de a pune în valoare o seamă de
personalităţi gălăţene, consăteni chiar, cărora
le-a dedicat sau continuă să le consacre ample
monografii: este vorba despre „Introducere în opera
lui Ştefan Petică” în care încearcă „recuperarea
unui premergător, în multiple sensuri, al literaturii
interbelice” şi are pe masă încă o carte la care
lucrează de aproximativ 7-8 ani, pe care şi-o doreşte
a fi cea mai valoroasă scriere a
domniei sale, o lucrare închinată
autoarei genului dramatic,
considerată drept cea mai
modernă dintre prozatorii noştri
din prima jumătate a veacului XX
- „Hortensia Papadat-Bengescu -
convergenţe europene”.
Nu trebuie să pierdem
din vedere faptul că domnul
Constantin Trandafir este primul
scriitor care a realizat un eseu
monografic de mare dimensiune
dedicat creatorului de veritabile
simfonii poematice, poetul bujorean
Grigore Hagiu.
Remarcându-se prin stil şi
rigoare, socotind criteriul valoric
indispensabil în definirea unei
scrieri literare, criticul Constantin Trandafir se
întoarce mereu la clasici cu credinţa că aici trebuie
căutată adevărata modernitate şi specificitate a
literaturii române, neuitând comparaţia cu literatura
străină de referinţă.
18