An V (2012) Nr. 15 - VA Urechia

More documents

Recommendations

Info

An V, nr. 15, iunie 2012 AXIS LIBRI Recenzii • Recenzii • Recenzii • Recenzii • Recenzii • Recenzii Mihai Androne. Jean Calvin: Providenţa, predestinarea şi estetica simbolului religios. Iași: Intitutul European, 2011, 346 p. Florica Șerban bibliotecar, Biblioteca „V.A. Urechia” 26 Filosoful Mihai Androne este autorul a peste 20 de articole de specialitate dintre care menţionăm câteva ce pot fi corelate cu studiul prezentat nouă astăzi: Calvin şi Filosofia Creştină, Deschidere către o antropologie a Calvinismului, Jean Calvin şi Reforma. A susţinut primul doctorat la Iaşi în anul 2006, iar al doilea doctorat îl va susţine în Elveţia cu teza: „După chipul lui Dumnezeu: O nouă abordare antropologică a teologiei calvine”. Profesorul gălăţean Mihai Androne a scris însă şi poezie, frecventând o perioadă cenaclul condus de regretatul poet Ion Chiric, dovedind, la fel ca şi alţi colegi de-ai domniei sale, că mintea de filosof se poate împăca bine cu sensibilitatea de poet. Cartea pe care o lansează astăzi la Salonul Literar „Axis Libri” a văzut lumina tiparului în anul 2011, la Iaşi, la Editura Institutul European. Această complexă lucrare se adresează îndeosebi specialiştilor în filosofie şi teologie, precum şi studenţilor acestor specializări, dar şi publicului interesat de aceste domenii ale cunoaşterii. Ea vine să umple un gol în spaţiul cultural românesc, îmbinând perspectiva teologică cu cea filosofică în abordarea teoriilor reformatoare ale lui Jean Calvin, apărute în secolul al XVI-lea în opoziţie cu dogma catolică. Conţinutul ideatic şi informaţional, foarte dens, bazat pe o bibliografie amplă, vizează aspecte teologice şi filosofice ale Reformei protestante în contextul Renaşterii şi teme precum: păcatul originar, liberul arbitru; libertatea; mântuirea - sub forma unor dezbateri dintre metafizică şi teologie. Prefaţa cărţii este semnată de filosoful Ivan Ivlampie, decanul Facultăţii de „Istorie, Filosofie şi Teologie” din cadrul Universităţii „Dunărea de Jos” Galaţi, şi reprezintă girul dat de un specialist textului cărţii. Totodată, ne oferă o introducere în conţinutul acesteia. Primul capitol, Jean Calvin şi gândirea Reformei, dezvăluie amănunte privind viaţa, activitatea şi opera reformatorului, precum şi o perspectivă teologică şi filosofică a celor trei mari principii ale Reformei: soli Deo gloria, sola Scriptura, sola fide. Cel de-al doilea capitol al cărţii intitulat Omul şi căderea adamică ne propune o perspectivă inedită teologico-filosofică asupra păcatului originar şi asupra consecinţelor lui asupra voinţei umane. Cel de-al treilea capitol, Providenţa şi predestinarea, ne indică modul în care reformatorul Jean Calvin a conceput pronia şi predestinarea lui Dumnezeu, cu accent asupra legăturii strânse dintre ele. Al patrulea capitol, intitulat Etica protestantă şi spiritul capitalismului, urmăreşte o reevaluare aprofundată şi critică a legăturii dintre etică şi capitalism, aşa cum a fost ea zugrăvită în binecunoscuta lucrare a lui Max Weber. Despre aceasta, prefaţatorul Ivan Ivlampie remarcă: „Faptul că reforma lui Calvin a reprezentat un succes pe linia realizării proiectului unei bune rânduieli politico-economice justifică profunda dezbatere a capitolului al IV-lea cu întrebări şi problematizări având ca nucleu tezele lui Max Weber.” Ultimul capitol, Dimensiunea estetică a doctrinei calvine urmăreşte să ne arate o ipostază inedită a reformatorului, aceea de iubitor al valorilor de ordin estetic. Recomand călduros publicului gălăţean cartea lansată astăzi deoarece - după cum sintetizează filosoful Ivan Ivlampie în prefaţă - “Miza întreprinderii lui Mihai Androne este rodul unei cercetări truditoare la capătul căreia el a demonstrat că, aşa cum ateii nu pot ignora din sufletul lor credinţa, frământarea sufletească şi sentimentul vinovăţiei pentru faptele lor inumane, tot astfel Frumuseţea nu poate fi abolită din aşezarea noastră socială”.
AXIS LIBRI An V, nr. 15, iunie 2012 Recenzii • Recenzii • Recenzii • Recenzii • Recenzii • Recenzii Contribuția științifică a lui Mihai Androne referitoare la reforma lui Jean Calvin Andrei Parapiru bibliotecar, Biblioteca „V.A. Urechia” Mihai Androne, autorul acestei lucrări filosofice despre contribuţia lui Jean Calvin la universul valoric, se dovedeşte un sistematizator bine pus la punct pentru a-l încadra pe reformatorul protestant francez în epoca sa de referinţă şi între personalităţile de seamă ce l-au contextualizat specific, privitor la exprimare şi interacţiune. Dacă ar fi să luăm în discuţie însuşi titlul volumului, se poate observa accentul său central – reevaluarea contribuţiei teologice, filosofice şi indirect artistice a unui spirit de referinţă, prea uşor etichetat drept rigid prin acuzaţia de exces dogmatic. La Jean Calvin, dacă omul trece uşuratic de marele bine al providenţei – grija miraculoasă a lui Dumnezeu pentru creaţia Sa şi, în special, pentru om – să nu se mire nimeni cu privire la rezultatul de la admiterea în fericirea vieţii pământeşti, iar apoi în paradis, urmare ce-i va scrie predestinarea: „Totul este supus providenţei divine, nimic nu se petrece la întâmplare; toate evenimentele sunt guvernate de planul tainic al lui Dumnezeu.” Divinitatea nu improvizează, ci aranjează mai dinainte derularea tuturor evenimentelor, ideea de providenţă se sprijină pe ideea de ordine, pe ideea de plan (p. 150).” Dar, deoarece taina Divinităţii este cu totul copleşitoare şi imposibil de cuprins, oamenii sunt practic de la început cunoscuţi a fi înspre salvare sau pieire, consolidându-şi sau nu chemarea inalienabilă ce li se face. Ceea ce este dramatic rămâne faptul că Dumnezeu, precum este reflectat de Calvin, despică tot mai adânc istoria între un grup de oameni restauraţi prin Iisus Hristos, deja martori ai gloriei Sale, şi un altul care se afundă neîncetat în autojustificarea tenebrelor neîmplinirii ce-l înghite tot mai mult, cu tot mai mare iuţeală. În ceea ce priveşte consecinţa estetică a abordărilor tipice acestui părinte al Reformei, miza omului este foarte bine redată în următoarea reflecţie din volum: „Învăţătura religioasă trimite la estetică, dar şi estetica face apel constant la planul religios: omul este o fiinţă creată, iar toate disponibilităţile lui artistice îi sunt conferite, dăruite de Sus. Dumnezeu creează capacităţile artistice ale omului pentru ca omul să poată fi fericit în viaţă şi să se întoarcă, omagial, printr-un gest creator, către Ziditorul său. Omul este creat spre a fi creator. El este o creatură creatoare, el este configurat după chipul şi asemănarea Creatorului. (p. 246)” Întemeiat pe o asemenea concepţie, reformatorul se focalizează doar asupra omului sfinţit, adică asupra omului ca transfigurare permanentă a lui Dumnezeu, aşa încât mesajul iubirii hristice – sacrificiul de sine pentru ca slava să-i revină Domnului – să fie actual nu doar în cel credincios, ci şi-n cei dimprejurul său, aşadar şi-n lucrarea sa de artă. Se poate spune aşa, deoarece chiar Biblia îl defineşte pe omul credinţei lui Hristos drept un artizanat divin, o operă de artă restaurativă, în vreme ce Dumnezeu Se odihneşte în el, făcându-i loc în istorie, în parteneriatul cu semenii săi şi ca administrator resuscitativ al naturii. În mod constant, Noua Creaţie a Divinităţii se mulează pe aparenţele trecătoare ale celei căzute, până la punctul în care supravieţuirea încetează să mai fie problema individului, încăpând pe de-a-ntregul în mâinile Creatorului său. Simbolul religios este, astfel, opera de artă ce rezultă dintr-o abordare contemplativcooperantă a creaturii supreme, este progresia Domnului Însuşi în exprimarea durabilă din inima oglinzii Sale – făptura umană. Jean Calvin consideră că vehicolul istoriei este o anumită revelaţie ascetică a credincioşilor, în termeni biblici vorbind, o revelaţie cu ochii spre Hristos şi spre lucrarea înnoitoare a Duhului Sfânt, fapt opus dialecticii materialiste. Această mişcare se desfăşoară în făptura născută din nou pentru ca esenţa ei inefabilă, ataşată de Dumnezeu, să nu se mai poată corupe. Ca atare, izvoarele inimii răscumpărate trebuie să curgă din şi în Mâna Domnului. Pe acest fond, prosperitatea este doar o binevenită consecinţă. Economia capitalistă, fundamentată pe aceste considerente, este gândită să fie transparentă şi uşor de suportat, afirmă sociologul Max Weber. Omul este protejat de abuzul puterii banului (fie spre sărăcie, fie spre bogăţie) şi este ocrotit împotriva şocului economic prin chibzuita abordare a vieţii în familie ca şi-n societate, lucrând în favoarea sa şi a semenilor săi sub lumina lui Iisus Hristos. Domnul Noii Creaţii este garanţia interioară, printre altele, atât a stabilităţii, cât şi a incoruptibilităţii în afaceri. Autorul volumului de faţă, Mihai Androne, configurează un reformator cu o inimă mai mare decât aparenta asprime a doctrinelor sale. Scriitorul este capabil să sublinieze cursul valoric supraconfesional, prevăzut şi de Jean Calvin, al intenţiilor binefăcătoare ale lui Dumnezeu peste istoria umanităţii. 27
Page 2 and 3: An V, nr. 15, iunie 2012 2012 - Anu
Page 4 and 5: An V, nr. 15, iunie 2012 AXIS LIBRI
Page 66 and 67: An V, nr. 15, iunie 2012 64 AXIS LI
Page 74 and 75: An V, nr. 15, iunie 2012 72 AXIS LI
Page 78 and 79:
An V, nr. 15, iunie 2012 AXIS LIBRI
Page 80 and 81:
Page 82 and 83:
Page 84 and 85:
Page 86 and 87:
Page 88 and 89:
Page 90 and 91:
Page 92 and 93:
Page 94 and 95:
Page 96 and 97:
show all

An V (2012) Nr. 15 - VA Urechia

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?