Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
<strong>An</strong> V, nr. <strong>15</strong>, iunie <strong>2012</strong><br />
AXIS LIBRI<br />
Localia • Localia • Localia • Localia • Localia • Localia<br />
Eugen Drăgoi<br />
preot<br />
30<br />
Cea mai veche biserică din<br />
Frumuşiţa<br />
Comună a judeţului<br />
Galaţi situată în bazinul<br />
hidrografic al Prutului,<br />
Frumuşiţa (cu satele componente<br />
Frumuşiţa, Ijdileni şi Tămăoani)<br />
este o aşezare moldovenească<br />
străveche, având o locuire<br />
continuă dovedită arheologic de<br />
peste trei milenii.<br />
Denumirea Frumuşiţa apare<br />
prima dată într-un document<br />
din 21 noiembrie 1669, sub forma toponimului<br />
Valea Frumuşiţei. Este vorba de un zapis prin care<br />
Dumitraşco Prăjescul vinde lui Duca Vodă satele<br />
Stoicani, Lăleşti, Tuluceşti şi Ghinduşani din ţinutul<br />
Covurlui, în care se pomeneşte „capul piscului în<br />
vale(a) Frumuşiţăi, deci piste Frumuşiţa…“.<br />
Cel mai important pentru vechimea satului<br />
Frumuşiţa este un act de danie din 22 ianuarie <strong>15</strong>93<br />
prin care voievodul Moldovei dăruieşte Mănăstirii<br />
Pobrata „gloabele şi deşugubinele ce se vor face în<br />
satele Sfântei mănăstiri, anume Deleni şi Iurieşti în<br />
ţinutul Covurlui“. Acest act de cancelarie domnească<br />
reprezintă atestarea documentară a satului Frumuşiţa.<br />
Satul Iurieşti (în alte documente sub forma Urieşti)<br />
este Frumuşiţa. Într-un document din 20 martie<br />
1727 se precizează că moşia Mănăstirii Pobrata din<br />
Urieşti se întindea „din hotarul Ijdileanilor în sus din<br />
lacul Varvarei, care-i hotarul Ijdileanilor“, iar „partea<br />
Urieştilor din sus hotărăşte cu Frumuşiţa“. Mai târziu,<br />
într-un plan al unei părţi din moşia satului Ijdileni,<br />
întocmit la 19 septembrie 1846, se precizează că<br />
aceasta se mărginea cu Urieşti sau Frumuşiţa.<br />
După aceste câteva necesare precizări referitoare<br />
la vechimea localităţii, vom aduce în atenţie<br />
mărturii, unele inedite, despre cea mai veche<br />
biserică din Frumuşiţa.<br />
Potrivit catagrafiei de la 1809, satul Frumuşiţa<br />
făcea parte din ţinutul Covurluiului, ocolul Prutului.<br />
Este menţionată înainte de această dată biserica<br />
Cuv. Parascheva, la care slujea preotul Ştefan, ficior<br />
păr(intelui) Dima“. Dacă admitem că preotul Dima<br />
a fost slujitor tot la biserica din Frumuşiţa, atunci<br />
biserica fără îndoială că exista pe la 1780, oricum<br />
după 1774, deoarece în catagrafia publicată de<br />
Dmitriev pentru acest an nu este menţionat vreun<br />
preot la Frumuşiţa. Aceasta trebuie să fie biserica<br />
despre care pomeneşte preotul Ioan Maximiuc<br />
în anul 1967: „Cu ocazia săpăturilor pentru nişte<br />
morminte am găsit urmele de cărămidă ale unei<br />
fundaţii de la o veche biserică, despre care nu se<br />
aminteşte nimic în memoria şi nici în documentele<br />
satului“. În jurul acestei biserici se afla cimitirul<br />
satului. Graţie unei relatări din anul 1861 a fostului<br />
protopop al jud. Covurlui, Zaharia Rodocalat, aflăm<br />
că biserica aceasta cu hramul Cuvioasa Parascheva<br />
„era de nuele, învelită cu stuh“ şi „de sine s-au ruinat<br />
şi nu-şi are fiinţă de vro zeci ani de zile şi mai bine“.<br />
Aşadar, locaşul se ruinase, conform protoiereului<br />
Zaharia, prin 1850-1851 şi nu mai era funcţional.<br />
Este posibil să fi suferit de pe urma groaznicului<br />
cutremur din 14 octombrie 1802. Unde vor fi slujit<br />
preoţii până la 1866 când s-a ridicat noua biserică?<br />
Probabil la cea din Tămăoani, de unde vine preotul<br />
Nicolae Perju la Frumuşiţa în 1859, sau în vreun<br />
locaş provizoriu. Nu este exclus ca totuşi vechea<br />
biserică să fi fost în continuare utilizată pentru<br />
slujbe, contrar afirmaţiei protoiereului Zaharia.<br />
La biserica Cuvioasa Parascheva a slujit, aşadar,<br />
preotul Ştefan. Poate şi tatăl său, preotul Dima.<br />
În prima jumătate a secolului al XIX-lea preoţi la<br />
altarul bisericii Cuvioasa Parascheva au fost Ioan<br />
Bâgu şi Constantin Sârbu, fiii acestora, Spiridon şi<br />
Vasile, fiind dascăli în strana bisericii înainte de<br />
anul 1858, dar şi după această dată.<br />
Un alt preot slujitor la biserica Cuv. Parascheva<br />
din Frumuşiţa a fost Dumitrache Bâgu († înainte de<br />
ianuarie 1868). Ultimul slujitor la acest altar este<br />
vrednicul preot Nicolae Perju (1827/1828-1878), cel<br />
care va ridica, în anii 1865-1866, o nouă biserică în<br />
cimitirul satului Frumuşiţa, cu hramul Sf. Împăraţi<br />
Constantin şi Elena, „prin singura silinţa sa“, după<br />
expresia protoiereului de Covurlui, Ioan Severin.<br />
În anul 1911 episcopul Nifon Niculescu sfinţeşte<br />
actuala biserică din Frumuşiţa – al treilea locaş al<br />
satului – cu hramul Sf. M. M. Gheorghe şi Adormirea<br />
Maicii Domnului.<br />
Aşadar, cea mai veche biserică din Frumuşiţa<br />
cunoscută până în prezent datează din a doua<br />
jumătate a secolului al XVIII-lea şi a dăinuit până<br />
înainte de anul 1866 când se ridică un nou locaş de<br />
rugăciune în acest sat.
Change language