An V (2012) Nr. 15 - VA Urechia

AXIS LIBRI
An V, nr. 15, iunie 2012
Biblio-Breviar • Biblio-Breviar • Biblio-Breviar • Biblio-Breviar
printr-o arhitectură frumoasă sau prin mărime, dar este târgul
cel mai vestit al întregii Dunări... De două - trei ori pe an sosesc
aci nu numai corăbii din porturile Mării Negre, din Cremeea,
din Trapezunt, Sinope, Ţarigrad, ci şi din Egipt şi chiar corăbii
din Barbaria (nume dat Africii de Nord), care pleacă de aici
încărcate cu lemn din Moldova, cu stejar, corn, brad, precum
şi miere, ceară, sare, unt, silistră şi grâu, din care toți locuitorii
Moldovei trag mari foloase.”(4)
Încercând să reconstituim atmosfera din schela Galaţilor
prin fragmente din descrierile de călătorie (existente în
colecţiile bibliotecii) mai apropiate de data elaborării
litografiilor, vom menţiona însemnarea consulului francez
Peysonel, care scria că pe la 1760 la Galaţi existau
şantiere navale „unde se construiesc cu preţ foarte
ieftin bastimente comerciale de orice tonaj, pentru
navigaţia pe Marea Neagră şi pe Dunăre”. (5)
Iar consulul austriac St. Raicevichi, care a
trecut prin Galaţi, în lucrarea Viaggio în Valachia e
Moldavia, spunea că „pe timp de vară ancorează în
porturile Galaţi şi Brăila, situate pe malul Dunării,
numeroase vase turceşti”. (6)
În cartea prinţului Anatole Demidoff intitulată
„Voyage dans la Russie méridionale et la Crimée
par la Hongrie, la Vallchie et la Moldavie”, în urma
călătoriei efectuate în 1837, aflăm că Galaţiul se
numără între primele şase oraşe principale ale Moldovei,
menţionate în următoarea ordine: Iaşi, Galaţi, Focşani, Brăila,
Botoşani, Bacău şi Târgu -Frumos. (7)
Perioada surprinsă în litografii este perioada de dinaintea
înfiinţării unei Comisii de înfrumuseţare a oraşului (1836),
este perioada premergătoare luării măsurilor de transformare
a oraşului în porto-franco, regim sub care oraşul va prospera
şi care a durat timp de aproape 50 de ani (1837-1883).
Artistul plastic, Erminy, pare să fi văzut cu ochii lui ceea
ce a schiţat, dar asta nu înseamnă ca a reprezentat şi adevărul.
Imaginea are un caracter pronunţat grafic, el nu desenează
oraşul, ci marchează ideea de oraş. Impresia produsă de
stampe este amplitudinea pe care o ia înregistrarea detaliului,
claritatea desăvârşită a detaliului, în rezumat este imaginea de
călătorie a epocii, în care oamenii par personaje pregătite să
intre într-o scenă de operetă. Ilustratorul descrie o configuraţie
a malului Dunării, partea cea mai vie a oraşului comercial.
Dar frumuseţea acestor imagini de epocă stă în bogăţia
de informaţie furnizată, în claritatea desăvârşită a detaliului.
Dunărea apare subdimensionată, dealul, pe care se desfăşoară
în terase aşezări omeneşti, atrăgătoare, pare decorul unui act
teatral încremenit în timp. Ansamblul, viziunea generală este
determinantă.
Erminy realizează, de fapt, nişte autentice vederi turistice,
insistă asupra activităţii febrile de la debarcare, descriind cu
deosebită atenţie structura complicată a velaturii corăbiilor ce
tocmai trăseseră la mal. Planul îndepărtat este luminos, bogat
în amănunte, planul apropiat este foarte animat.
Destinaţia litografiilor era şi o reclamă, menită să facă
propagandă, desigur, noii căi de navigaţie europeană care era
Dunărea. Creşterea considerabilă a traficului comercial pe
Dunăre şi mai ales progresul comerţului austriac, prin apariţia
primelor companii de navigaţie fluvială încă din anul 1783,
sunt determinante în abordarea acestui subiect.
Accentul pus pe redarea vieţii comerciale şi urbane
riverane a dus şi la procesul de integrare în circuitul european
a ţărilor din bazinul inferior al Dunării, în particular Ţările
Române, şi în special Galaţiul.
O altă imagine cu Galaţiul apare într-o lucrare tipărită la Paris
în 1856, cu titlul Provinces danubiennes et roumaines şi subtitlul:
Valachie, Moldavie, Bukovine, Transylvanie, Bessarabie .(8)
Gravura Moldo-Valachie : Eglise à Galatz, semnată de Salvador
Cherubini del (desenator) şi Lematre sc. (gravor), face parte dintr-o
suită de 34 de imagini reprezentative pentru ţările danubiene
descrise (Istria, Dalmaţia, Albania, Muntenegru, Bulgaria, Serbia
şi Moldo-Valachia), reprezintă Biserica fortificată Precista (1647)
şi o putem plasa în categoria documentarismului arhitectonic,
în variantă urbană. „L’Eglise à Galatz” a fost aleasă să reprezinte
Moldo-Valahia, alături de gravurile Monument de la Mânăstirea
Câmpulung, Stepa din Valahia şi o imagine cu Hârşova.
Litografia prezintă biserica fortăreaţă de pe malul Dunării
cu două turle semeţe, încadrată într-un peisaj semisălbatic. Din
istoria Galaţiului, aflăm că în 1653, călătorul „Paul de Alep a
fost impresionat de construcţia acestei mânăstiri
toată din piatră lustruită, cu trei turle înalte, zvelte,
pe vârful cărora sunt cruci mari aurite. Înăuntru
exista o foarte mare clopotniţă cu creneluri”. (9) Iar în
monografia dedicată Precistei de istoricul gălăţean C.
Căldăraru este reprodusă gravura din 1856, ca şi cum
ar fi cea mai veche imagine a bisericii, „o construcţie
de cărămidă şi piatră cu ziduri groase până la 1,80 m”.
(10)
Putem presupune că gravura susmenţionată
reprezintă un stadiu al bisericii fortăreţe între două
incendieri sau distrugeri.
Gravura prezintă, în apropierea lăcaşului de cult,
şi două personaje feminine, minuscule, în costum naţional
(amănunt semnificativ pentru a putea considera că desenatorul
a văzut aceste locuri) care duc carafe cu apă pe umeri. Biserica
fortăreaţă este un simbol al Galaţiului, un simbol al rezistenţei
în faţa tuturor nenorocirilor care au lovit acest oraş.
În textul tipărit (1856), în care apare gravura, autorul A.
Ubicini notează:
„Importanţa Galaţiului ca port comercial creştea de la an.
În 1845, acostaseră 663 de nave iar exportul de cereale depăşea
240.000 de Kg.”(11)
Aceste trei litografii de epocă, prin prezentarea unor
imagini specifice, emblematice pentru o realitate care valorifica
stadiul comerţului, pitorescul ţinutului, au introdus imaginea
Galaţiului în circuit european, iar pentru istoria iconografică a
Galaţiului considerăm că sunt documente de valoare, fiind cu
atât mai preţioase cu cât sunt şi rare.
Litografiile originale cu imaginea Galaţiului la 1826 şi
1856, păstrate în colecţiile speciale ale bibliotecii, sunt un dar
pentru toţi gălăţenii, indiferent de generaţie, făcut cu bună
ştiinţă de un mare român şi un mare iubitor al acestor locuri,
istoricul V.A. Urechia.
Note:
1. Munteanu – Bârlad, Gh. N. Galaţii. Galaţi: Societatea de
Editură Ştiinţifică - Culturală, 1927, p. 24.
2. Păltănea, Paul. Istoria oraşului Galaţi : De la origini până la
1918. Partea I. Ed. a 2a coordonată de pr. Eugen Drăgoi. Galaţi:
Editura Partener, 2008, p.83.
3. Munteanu – Bârlad, Gh. N., op.cit. p. 25.
4. Cantemir, Dimitrie. Descrierea Moldovei. Bucureşti: Editura
Academiei, 1973, p.75.
5. Buşe, C. Comerţul exterior prin Galati sub regimul de port –
franc (1837-1883). Iaşi: Tipo Moldova, 2010, p. 24.
6. [Raicevich, Stephan]. Viaggio în Valachia e Moldavia. Milano:
Per Giovanni Silvestri, 1822, p. 89.
7. Demidoff, Anatole. „Voyage dans la Russie méridionale et la
Crimée par la Hongrie, la Vallchie et la Moldavie exécute en 1837.
Paris: Ernest Bourdine et C.ie, Editeurs, 1840, p. 227.
8. Chopin, M.; Ubicini, A. Provinces danubiennes et roumaines,
Paris, Firmin Didot Frères, Editeurs, 1856, p. 150.
9. Păltănea, P. op. cit. p. 116.
10. Căldăraru, C.D. Biserica fortificată Precista: Monument de
cultură românească. Galati: Editura Arhiepiscopiei Tomisului şi
Dunării de Jos, 1989, p. 25.
11. Chopin, M.; Ubicini, op.cit, p. 168.
5