Demersuri pentru anularea trecerii abuzive in rezerva - Valerian Stan

Tribunalul Bucureşti – Secţia a IX-a Contencios Administrativ şi Fiscal
Dosarul de fond nr. 5470/3/2008
Termen la: 28.03.2008
Subsemnatul Valerian Stan, cu domiciliul ales la Cabinetele Asociate de Avocaţi
„Crângariu & Drăgoi”, având sediul în Bucureşti, Calea Moşilor nr. 90, ap. 3, sector 3, în
calitate de reclamant în dosarul sus menţionat, depun prezentele
NOTE DE ŞEDINŢĂ
la Întâmpinarea formulată de Ministerul Apărării (MApN), în calitate de pârât, cu sediul
în Bucureşti, str. Izvor nr 3-5, sector 5, solicitînd respingerea Întâmpinării şi a excepţiilor
si a celorlalte aparari invocate in intampinare, ca neîntemeiate, pentru următoarele
motive:
1. Cu privire la „necompetenţa materială a tribunalului”, respectiv la
neincidenţa în cauză a Legii nr. 1/1967
Astfel cum am învederat şi prin cererea de chemare în judecată (fila 4), în cursul anilor
2004 şi 2005 instanţele de judecată au soluţionat o cauză practic identică în fapt şi în
drept cu cea de faţă – anume aceea în care la data de 5 decembrie 1990, la aproape o
lună după trecerea mea în rezervă, a fost trecut în rezervă şi un coleg al meu, mr.
Nicolae Durac din garnizoana Timişoara, care de asemenea făcea parte din Comitetul
de Acţiune pentru Democratizarea Armatei (CADA). Şi cu ocazia soluţionării cauzei
amintite, pârâtul MApN a invocat aceeaşi excepţie ca şi acum (prin recursul înaintat
Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei civile nr. 178 din 23 martie 2004 a
Curţii de Apel Timişoara – Secţia comercială şi de contencios administrativ). Instanţa
supremă a respins recursul MApN (Decizia nr. 143/14.01.2005 a ÎCCJ – SCA) şi a
decis că „la data emiterii actului atacat” (ordinul din 5 decembrie 1990 al ministrului
Apărării Naţionale de trecere în rezervă a mr. Durac) „erau aplicabile dispoziţiile art. 2
lit. d) din Legea nr. 1/1967 potrivit cărora competenţa de soluţionare a cauzei
revine Tribunalului Timiş” (în Anexa 1 ataşez Decizia nr. 143/14.01.2005 a ÎCCJ –
SCA). În soluţionarea cauzei amintite, instanţa supremă a reţinut inclusiv faptul că în
cauză nu putea fi aplicabilă Legea nr. 29/1990 a contenciosului administrativ (şi cu atât
mai puţin actuala Lege a contenciosului administrativ, nr. 554/2004) întrucât aceasta
intrase în vigoare la data de 8 decembrie 1990 iar ordinul de trecere a mr. Durac a fost
emis la data de 5 decembrie 1990 (foarte relevante sub acest aspect, reţinute ca atare
de către instanţa supremă, sunt dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 29/1990 – „Prezenta
lege nu se aplică actelor administrative emise anterior intrării sale în vigoare.”). În
consecinţă, aplicabilitatea Legii nr. 1/1967 şi, potrivit acesteia, competenţa
materială a Tribunalului Bucureşti nu pot fi contestate nici în cauza de faţă, în care
actul atacat, ordinul ministrului Apărării Naţionale prin care am fost trecut în
rezervă, a fost emis la data de 17 noiembrie 1990.
Normele art.725 Cod. Procedura civila nu sunt incidente in speta, intrucat art.28 alin.1
din Legea nr.554/2004 reglementeaza o completare a dispozitiilor legii speciale cu
19