Demersuri pentru anularea trecerii abuzive in rezerva - Valerian Stan

au făcut parte mai multe zeci de ofiţeri, fără a fi în vreun fel sancţionaţi pentru
aceasta, iar pe de altă parte pentru că afirmaţia că eu aş fi „servit, în CADA,
interesele partidelor istorice” nu a avut şi nu are absolut nici o acoperire în
realitate, neputând fi probată în niciun fel. Nu există nici cea mai mică dovadă că eu
aş fi politizat în vreun fel sau altul, cu sau fără scopul de a servi interesele vreunui partid
sau al altuia, dezideratele legitime de modernizare şi de „decomunizare” pentru care am
militat în cadrul CADA şi ADM. În mod asemănător, nu există nici cea mai
neînsemnată dovadă că prin ceea ce am făcut – exclusiv în afara orelor de
program şi în strictă conformitate cu regulile unei societăţi democratice – aş fi
contravenit în vreun fel prevederilor legilor şi regulamentelor militare
privind statutul şi conduita cadrelor militare, în acest sens fiind relevant
inclusiv faptul că până la momentul trecerii mele în rezervă nu am fost supus
niciunei proceduri disciplinare sau sancţionat disciplinar. Nu a existat nimic
subversiv în ceea ce noi am făcut, totul a fost la vedere, inclusiv prin
numeroasele relatări ale presei militare şi civile (câteva exemple pot fi
văzute în Anexa 6). Ministrul Apărării însuşi s-a întâlnit în repetate rânduri cu noi,
a discutat cu noi iar uneori – în chestiuni marginale, este adevărat – a asumat
unele dintre ideile şi sugestiile noastre. În calitate de coordonator al ADM, am făcut
în mod constant apel la colegii mei să aibă în permanenţă o conduită care să prevină
actele de indisciplină. Sub acest aspect este relevantă inclusiv chemarea explicită pe
care Grupul de iniţiativă al ADM a adresat-o cadrelor militare din chiar primul său Apel
public, preluat de presă la data de 19 aprilie 1990, citez: „Ne exprimăm convingerea că
acţiunea noastră poate fi încununată de succes numai în condiţiile respectării stricte a
ordinii şi disciplinei militare, în afara oricăror manifestări anarhice destabilizatoare”. În
acelaşi timp, este adevărat că am fost unul dintre ofiţerii cei mai perseverenţi din ADM şi
CADA care au susţinut ideile anunţate, ceea ce este posibil – dată fiind natura acelor
idei – să mă fi expus unei mai mari ostilităţi din partea ministrului Apărării de la acea
dată şi a altor generali promovaţi de fostul regim comunist, vizaţi într-un fel sau altul de
dezideratele noastre privind depolitizarea armatei, înnoirea conducerii armatei şi
clarificarea implicării unor generali în reprimarea demonstranţilor din decembrie 1989.
b) împotriva mea, potrivit principiului gradualităţii în aplicarea sancţiunilor
disciplinare, comandantul nu a luat nici una dintre măsurile prevăzute de art. 48 din
RDM: „comandantul este obligat să ia una din următoarele măsuri:
- să atragă atenţia militarului asupra îndatoririlor militare şi cetăţeneşti ce-i revin;
- să pună în dezbaterea adunării militarilor, pe regiment (similare) sau pe
subunitate, abaterile săvârşite de militar;
- să-l pedepsească disciplinar;
- să-l trimită în judecata Consiliului de Onoare.”
c) nu mi-a fost aplicată nici una din pedepsele sau sancţiunile prevăzute de art.
51 din RDM
- „Ofiţerilor li se pot aplica următoarele pedepse disciplinare:
- mustrare verbală sau scrisă
- arestul cu îndeplinirea serviciului până la 10 zile
- arest în arestul garnizoanei: ofiţerilor inferiori, până la 10 zile, iar
ofiţerilor superiori, până la 5 zile”;
7