Demersuri pentru anularea trecerii abuzive in rezerva - Valerian Stan

mai ne-personalizat; cu toate acestea, probabil din cauză că militantismul meu a fost mai
consecvent, fostul ministru al Apărării a identificat în acesta un risc personal în ce-l
privea, date fiind cererile pe care le susţineam; un indiciu în acest sens sunt declaraţiile
pe care soţia fostului ministru le-a facut cu ocazia unor interviuri acordate presei (unul
dintre acestea a fost reluat de ziarul „Naţional” în luna decembrie 2003, declaraţii care
nu aveau absolut niciun suport în realitate; astfel, soţia fostului ministru a afirmat că
vinovat pentru condamnarea soţului său „este şi acel individ pe nume Valerian Stan,
care s-a jurat cândva că îl înfundă pe Victor, el fiind şi membru cândva al CADA, acea
organizaţie pe care soţul meu nu a agreat-o în 1990” – (Anexa 1); afirmaţia a fost şi
este complet fără acoperire chiar şi numai ţinînd cont de faptul că, presupunînd că aş fi
urmărit aşa ceva, eu nu aveam nicio influenţă asupra autorităţilor judiciare ori de decizie
politică – dacă aş fi avut o asemenea influenţă, este evident că aş fi încercat s-o
folosesc înainte de toate pentru a nu cădea eu însumi victimă măsurii injuste şi abuzive
prin care ministrul Stănculescu m-a îndepărtat din armată; la trei săptămâni după ce
am fost trecut în rezervă, din aceleaşi motive care presupun că mi-au fost şi mie
imputate, a fost trecut în rezervă şi maiorul Nicolae Durac, din garnizoana
Timişoara (la data de 25 octombrie 2005, prin Sentinţa civilă nr 648/CA,
irevocabilă, a Tribunalului Timiş, Secţia Comercială şi de Contencios
Administrativ, pronunţată în dosarul nr 2806/CA/2005, ordinul
ministrului prin care fostul meu coleg fost trecut în rezervă a fost
anulat iar acesta a fost repus în drepturi şi despăgubit cu suma de
1.000.000 RON pentru daunele suferite – Anexa 2); în cuprinsul prezentei
cereri, voi arăta detaliat motivele nulităţii absolute a ordinului prin care ministrul
Apărării m-a trecut în rezervă (motive practic identice cu cele invocate de către
fostul meu coleg şi pe care instanţa le-a apreciat ca fiind temeinice): prevederile
legale şi regulamentare referitoare la „procedura disciplinară” au fost încălcate; ordinul
ministrului şi lucrările pe care acesta s-a întemeiat nu mi-au fost comunicate nici până la
această dată (nici după ce, în cursul ultimelor două luni, am adresat Ministerului Apărării
o cerere scrisă, respectiv o reclamaţie în acest sens); nu îmi sunt nici astăzi cunoscute
motivele pentru care am fost trecut în rezervă etc (în măsura în care aceste motive ar
ţine de apartenenţa mea la CADA şi ADM, ele ar fi netemeinice pe de o parte întrucât
prin această apartenenţă eu nu am încălcat nici o dispoziţie legală sau regulamentară,
iar pe de altă parte pentru că, astfel cum voi arăta în cuprinsul cererii de faţă, în anii care
au urmat trecerii mele în rezervă practic toate dezideratele pentru care eu şi foştii
mei colegi din CADA şi ADM am militat 1 s-au dovedit complet legitime şi au fost
1 Cele mai importante deziderate au fost:
- clarificarea implicării unor responsabili militari şi a unor unităţi şi subunităţi ale armatei
în reprimarea manifestaţiilor din decembrie 1989;
- îndepărtarea de la conducerea armatei a generalilor şi altor ofiţeri promovaţi de regimul
comunist totalitar în special pe baza devotamentului şi loialităţii lor faţă de acest regim;
- subordonarea armatei exclusiv voinţei poporului, instituirea „controlului civil” asupra
activităţii acesteia, inclusiv prin numirea la conducerea sa a unui ministru civil;
– legiferarea dreptului cadrelor militare de a trece în rezervă prin demisie;
– renunţarea la folosirea personalului armatei la activităţi productive în cadrul ecnomiei
naţionale.
4