Demersuri pentru anularea trecerii abuzive in rezerva - Valerian Stan

instanţele din Timiş (Tribunal şi Curtea de Apel) anularea ordinului, repunerea în toate
drepturile care i se cuveneau şi despăgubirea pentru prejudiciile care i-au fost cauzate.
La începutul anului 2008, m-am adresat şi eu instanţei de judecată. În plus faţă de fostul
meu coleg am probat instanţei de judecată încă o ilegalitate – foarte gravă – a actului
trecerii în rezervă, anume că acesta s-a produs fără ca în prealabil cazul meu să fie
judecat în Consiliul de onoare al ofiţerilor. Obligativitatea acestei proceduri a fost
instituită, în anul 1988, printr-un Ordin scris al ministrului Apărării (nr A7/101/1988)
prin care erau completate prevederile Regulamentului disciplinei militare. Despre
existenţa acestui Ordin şi despre ilegalitatea şi sub acest aspect a trecerii mele în rezervă
am aflat numai la sfârşitul anului 2007, atunci când am luat cunoştinţă de hotărârile
instanţelor din Timiş în cauza fostului meu coleg. Pentru punerea în executare a
Ordinului A7/101/1988, prin textul acestuia s-a dispus ca, până la data de 01.09.1988,
unităţile militare să facă menţiuni, „în toate exemplarele din Regulament aflate în
evidenţă” în legătură cu completările care fuseseră aduse Regulamentului. Pe timpul
judecării cauzei în primă instanţă, am depus la dosar nu mai puţin de 4 exemplare,
eliberate de depozitele legale ale MApN, din care rezultă că în niciunul nu au fost operate
completările stabilite prin Ordinul A7/101/1988. Precizez că pentru situaţii asemănătoare
de nepublicare a unor acte normative, situaţii ignorate de instanţele interne, statul român
a fost condamnat deja în cauzele Lupşa, Rotaru şi State-Viaşu.
Cu toate acestea, instanţa de fond a respins acţiunea mea ca „tardiv introdusă”, cu o
motivare pe care prefer să nu o calific.
62