Demersuri pentru anularea trecerii abuzive in rezerva - Valerian Stan

puse în practică prin măsuri de ordin legislativ, de decizie politică, de reorganizare şi
modernizare a armatei, respectiv de ordin judiciar, în clarificarea implicării unor înalţi
responsabili militari în reprimarea demonstranţilor din decembrie 1989. Cu titlul de
exemplu, sub aspect legislativ: prin noua Constituţie (art. 117) şi prin noua Lege a
apărării naţionale (nr. 45/1994) s-a prevăzut subordonarea armatei exclusiv voinţei
poporului, între misiunile armatei nu au mai fost incluse activităţile productive în
economia naţională etc.; prin Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, au fost
stabilite limite ale libertăţii de exprimare a cadrelor militare în acord cu standardele
specifice societăţilor democratice (prin art. 29, cadrelor militare le este permis, de
exemplu, ca în afara serviciului să-şi exprime liber opiniile, inclusiv cele politice), a fost
legiferat dreptul cadrelor militare la demisie etc. etc.; prin noile reglementări privind
organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării (Ordonanţa de Guvern nr. 41/1999
şi următoarele acte normative în materie), s-a stabilit ca ministrul şi unii dintre secretarii
de stat să fie demnitari civili etc. Se mai impune precizat că dezideratele pentru care
CADA şi ADM au militat erau susţinute de marea majoritate a cadrelor militare – fapt
care rezulta inclusiv din sondajele de opinie realizate în acea perioadă chiar de către
Ministerul Apărării Naţionale şi ale căror rezultate au fost publicate în presa militară a
acelor luni.
1. Cu privire la petitul 1, MApN nu mi-a comunicat conţinutul măsurii administrative
în conformitate cu dispoziţiile coroborate, imperative, ale art. 3, 4 şi 6 din Legea nr.
1/1967, precum şi ale art. 96 din Regulamentul disciplinei militare, RDM
(Sancţiunea cu trecerea în rezervă „se comunică în scris celor în cauză, individual
sau în adunarea militarilor cu grade şi funcţii egale sau mai mari decât cel
sancţionat”) raportat la art. 65 din RDM care prevede că „Ordinul scris se înmânează
ofiţerului pedepsit disciplinar care semnează de luare la cunoştinţă specificând data şi
ora de primire”. Or, în situaţia mea nu s-a procedat conform Regulamentului şi în acest
sens fac trimitere şi la dispoziţiile art. 63 şi 64 din acelaşi RDM. (Fac precizarea că
asupra aplicabilităţii în speţă a Legii nr. 1/1967 privind judecarea de către
tribunale a cererilor celor vătămaţi în drepturile lor prin acte administrative ilegale s-a
pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Contencios
Administrativ prin Decizia nr. 143/14.01.2005, într-o cauză similară (Dosarul
nr. 2806/CA/2005 al Tribunalului Timiş, Secţia Comercială şi de Contencios
Administrativ). Tot instanţa supremă a mai decis, soluţionând alte cauze similare, că
actele atacate „prin care reclamantul a fost trecut în rezervă nu
constituie acte de comandament militar (...) şi, deci, nu sunt exceptate
de la controlul instanţei de contencios administrativ” (Decizia nr. 873 din
01.03.2001 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie). Într-un alt dosar (în care a fost
pronunţată Decizia nr. 3022 din 26.10.2000) aceeaşi instanţă a reţinut că „sancţiunea de
trecere în rezervă a reclamantului G.A. este deosebit de gravă în raport cu abaterile
săvârşite având în vedere că acesta nu a mai fost sancţionat anterior pentru abateri
disciplinare”.
Se impune de asemenea precizat că ordinul de trecere în rezervă este un
act juridic civil unilateral emis prin manifestarea de voinţă a ministrului
5