Demersuri pentru anularea trecerii abuzive in rezerva - Valerian Stan

Memoriul de mai jos a fost adresat, cu o lună şi jumătate înaintea judecării cauzei, preşedintelui
ÎCCJ judecătorul Nicolae Popa, preşedintei Secţiei de contencios administrativ Gabriela Bîrsan şi
celorlalţi 10 membri, pe lângă judecătorul Nicolae Popa, ai Colegiului de conducere al ÎCCJ
(judecătorii Lidia Bărbulescu, Maria Anghelescu, Adrian Bordea, Gheorghe Buta, Ion Ionescu,
Ana-Maria Dascălu, Liviu Giurgiu, Paula Pantea, Victor-Paşca Cameniţă, Cristina Tarcea).
Nimeni nu a dat niciodată un răspuns acestui memoriu.
Domnului Judecător Nicolae Popa,
Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Domnule Preşedinte,
Numele meu este Valerian Stan şi am calitatea de recurent în dosarul nr 5470/3/2008,
aflat pe rolul Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Î.C.C.J., cu termen la 30
aprilie 2009 (ataşez o foarte succintă sinteză a acestei cauze).
Pentru pregătirea apărării în această fază a procesului, am apelat la o doamnă avocată,
membră a Baroului Bucureşti. După câteva săptămâni, doamna avocată mi-a comunicat
că renunţă la acest dosar întrucât cunoaşte din interiorul instanţei supreme că, „date fiind
persoana reclamantului dar şi calitatea pârâtului (MApN)”, există „un comandament”
avînd legătură cu „oameni ai serviciilor de informaţii” ca soluţia „să nu îmi fie
favorabilă”.
Întrucât o informaţie foarte asemănătoare am avut şi la nivelul primei instanţe (Curtea de
Apel Bucureşti), vă rog, Domnule Preşedinte, să procedaţi cum veţi aprecia că este cazul
– dacă veţi aprecia că aşa ceva se impune – pentru ca judecarea acestei cauze să fie una
imparţială şi echitabilă.
Înainte de 1989, ca ofiţer în cadrul Ministerului Apărării (aşa cum probez şi în dosarul de
intanţă), am avut de suportat, din motive politice şi ca urmare a „politicii de cadre” din
acea perioadă, un număr de măsuri profund injuste – între ele, prejudicierea gravă a
carierei mele profesionale, interdicţia de a urma Academia militară şi Facultatea de
istorie etc.
După 1989, am suportat de asemenea un număr de consecinţe injuste din partea unor
autorităţi publice sau responsabili politici, exclusiv din cauza atitudinii mele consecventă
principial şi cu statutul public pe care l-am avut succesiv: ofiţer, activist civic şi de
drepturile omului, demnitar guvernamental, publicist.
Până în prezent am suportat aceste nedreptăţi inclusiv cu aşteptarea că normalitatea şi
buna funcţionare a instituţiilor din România vor deveni în cele din urmă realitate – şi întrun
fel şi cu conştiinţa că, pentru toate acestea, cei care şi-au asumat un statut în interes
general se cuvine să plătească un anumit preţ.
60