Demersuri pentru anularea trecerii abuzive in rezerva - Valerian Stan

Este de asemenea nesusţinută afirmaţia pârâtului potrivit căreia,
„Comunicarea în scris nu este o condiţie de validitate a actului, pentru
a fi afectată existenţa sa, chiar dacă nu există dovada că ordinul de
trecere în rezervă a fost comunicat sub formă de înscris
reclamantului, acesta nu se poate prevala de faptul că nu a cunoscut
conţinutul şi efectele acestuia”.
In raport cu normele citate in precedent, ale art.64 din Regulamentul
disciplinei militare (RDM), cerinta intocmirii in scris a ordinului este o
conditie de validitate a ordinului, fiind continuta intr-o norma
imperativa („ORDINUL SCRIS SE SEMNEAZA DE CEL CARE A ORDONAT
PEDEAPSA DISCIPLINARA SI TREBUIE SA CUPRINDA: FELUL SI DURATA
PEDEPSEI, MOTIVUL, PRECUM SI DATA SI ORA INCEPERII EI.”), destinata a
ocroti un interes general.
In raport cu normele citate in precedent, ale art.63 alin.2 din RDM,
cerinta comunicarii in scris a ordinului este imperativa („PENTRU
OFITERI SE ORDONA IN SCRIS, PRIN CORESPONDENTA ADRESATA
PERSONAL.”).
Incalcarea ei conduce la lipsirea de efecte juridice a ordinului
(similar actului sanctionator din dreptul muncii), deci inlatura si
efectul discutat in cauza, acela al inceperii curgerii termenului
legal pentru atacarea in justitie a ordinului.
Este o aplicatie logica a principiilor
- exercitarii drepturilor cu buna credinta – art.970 Cod. Civil
(aplicabil, in lipsa unor norme in legea speciala);
- nemo auditur suam turpitudinem allegans (nimeni nu poate
obtine castig de cauza in justitie invocand propria sa
turpitudine).
Deşi atât în Cererea de chemare în judecată cât şi în motivele de
Recurs am menţionat în mod explicit si insistent prevederile art.63,
64, 65 si 96 din Regulamentul Disciplinei Militare, care stabileau
obligativitatea comunicarii in scris, pe baza de semnatura a ordinului
de trecere in rezerva (si a actelor pe care acesta s-a intemeiat,
conform prevederilor Legii nr 1/1967) atat instanta de fond cat si
paratul in intampinarea sa au evitat cu mare grija orice referire la
textele amintite – dar si orice motivare a acestei atitudini. Prin
51