Demersuri pentru anularea trecerii abuzive in rezerva - Valerian Stan

actele nu au fost depuse de reclamant”, este cât se poate de evident că a
avut în vedere comunicarea în scris a acestor acte. Pentru că, în caz contrar, s-ar ridica
de la sine întrebarea elementară cum ar putea să fie „depuse” actele de
către reclamant dacă acestea i-ar fi fost comunicate altfel decât în
scris - „oral”, de exemplu, în formularea instanţei de fond? În ipoteza că ar
putea fi vreodată adoptată în vreun sistem legislativ, forma „orală” în comunicarea
actelor administrative, ar crea dificultăţi majore de ordin practic – cu privire, de exemplu,
la proba comunicării si ar constitui cu siguranta un izvor nesecat de abuzuri. Atunci când
legiutorul a stabilit, astfel cum am arătat, că actul administrativ şi lucrările pe care acesta
s-a întemeiat se intocmesc în formă scrisă, a avut în vedere inclusiv faptul că numai
comunicate într-o asemenea formă cei vizaţi de ele – asistaţi eventual de un jurist – ar
avea posibilitatea să le examineze corespunzător şi să aprecieze dacă acestea au fost
emise cu respectarea condiţiilor de legalitate (cu titlul de exemplu: dacă actul a fost emis
cu respectarea reglementărilor în vigoare privind aplicarea sancţiunii disciplinare cu
trecerea în rezervă, dacă actul a fost emis de autoritatea administrativă competentă etc).
Numai după o asemenea examinare, persoana în cauză poate să decidă dacă se
adresează sau nu instanţei de judecată, pentru a-şi valorifica dreptul pe care legea i-l
garantează în sensul de a cere anularea actului şi repararea pagubei.
a.2) - Pe de altă parte, instanţa de fond a înlăturat – în mod complet
nejustificat şi fără a motiva în vreun fel, deci cu incalcarea normelor
art. 261 pct. 5 Cod. Procedura civila – aplicabilitatea reglementărilor
militare în materie, în vigoare la data trecerii în rezervă a
subsemnatului, norme speciale in raport cu cele de drept comun. În
considerarea specificităţii domeniului militar şi în acord cu competenţele constituţionale
şi legale în materia reglementării, Ministerul Apărării Naţionale, în executarea legii, a
stabilit, deplin justificat, reguli şi proceduri specifice mai precise în raport cu legea
generală în privinţa comunicării actelor administrative, cu specificul juridic al celui în
discuţie în prezenta cauză. Întrucât instanţa de fond a ignorat integral reglementările pe
care le-am invocat pe larg în cererea de chemare în judecată, reiterăm faptul că regulile
şi procedurile prin care împotriva cadrelor militare puteau fi dispuse sancţiuni disciplinare
– inclusiv trecerea în rezervă, ca şi procedura de comunicare a actelor administrative
respective – erau stabilite prin Regulamentul disciplinei militare (RDM) aprobat prin
Ordinul general al ministrului Apărării Naţionale nr. 10 din 26.05.1973 (document
obţinut din depozitul legal al MAp şi depus la dosar, ca Anexa 10 la Cererea de chemare
în judecată, fila 39-48. Precizăm că această reglementare a fost adoptată de către
MApN în deplină conformitate cu Constituţia României în vigoare la acea dată (Art. 84 -
Ministrii emit, in vederea executarii legilor, ordine.), respectiv cu Decretul Consiliului de
Stat nr. 444/1972 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării
Naţionale, publicat in Buletinul oficial, partea I, nr 130/1972 – Art. 4 (Atribuţiile MApN)
lit. p) „Stabileşte modul de organizare şi funcţionare a consiliilor de onoare pentru
judecarea abaterilor militarilor cadre permanente.”; Art. 16 – „În vederea executării
legilor, ministrul Apărării Naţionale emite ordine.”
Atat Decretul Consiliului de Stat nr.444/1972, cat si Regulamentul disciplinei militare
aprobat prin Ordinul general al ministrului Apararii Nationale nr.10/26.05.1973 sunt acte
39