MĂRTURII ROMÂNEŞTI PESTE HOTARE

ITALIA 179BIBLIOTECA DELLA CONGREGAZIONEDEI PADRI MECHITARISTIDOC845 – Document, din 16 august 1388, prin care catolicosul Teodor, rânduind peepiscopul Ioan la scaunul din Lemberg, îi supune pe lângă armenii din Luţk şi Cameniţa,şi pe cei din Siret, Suceava şi „Ţara Vlahilor”.Ref.: N. Iorga, Cronică (RI, 6, 1920, p. 190); H.Dj. Siruni, „Ţara Voevodului Ştefan”(„Ani. Anuar de cultură armeană“, Buc., 1941, p. 438).MS846 – Tetraevanghel scris de Thoros şi Grigor în mănăstirea Drazark-Cilicia, 1331.Pergament, 387 f., 22,5 x 17,5 cm. Text în armeană. Miniaturi de Sargis Pidzak (însemnare)cu portretele evangheliştilor şi frontispicii ornate. A aparţinut lui Tonovag din Suceavacare l-a dăruit în 1578 bisericii „Adormirii” din Lvov «pe timpul regelui Ştefan Báthory»(ms. 16/97).Ref.: Sirarpie Der Nersessian, Manuscrits arméniens illustrés des XII e , XIII e et XIV e sièclesde la bibliothèque des PP Mekhitaristes de Venise, Paris, 1937, p. 141-166, 181-182.847 – Cronica armenilor din Cameniţa, scrisă de preoţii de la biserica Sf. Nicolae,cuprinzând informaţii despre istoria Moldovei în secolul XVI-XVII, luptele turco-polonepurtate pe teritoriul ei în sec. XVII etc.Ref. şi publ.: G. Alishan, Kamenic, Taregirk hayoc. Lehastani ew Rumenioy, Veneţia,1896; Gr.M. Buiucliu, Cameniţa sau Cronica armenilor din Polonia şi Moldova (CL,40, 1906, p. 240-253); H.Dj. Siruni, Extrase din cronica armenilor din Cameniţa.Partea I. (1430-1611) (ARMSI, s. III, t. 17,1936, p. 267-286); Edmund Schütz, AnArmeno-Kipchak Chronicle on the Polish-Turkish Wars in 1620-1621, Budapest,1968; Andrei Pippidi, Cronica armenilor din Cameniţa. Noi spicuiri privitoare laistoria românilor („Studii”, 26, 1973, nr. 1, p. 145-155).A848 – Hélène Ghika [Dora d’Istria], Peisaj (Insula San Lazzaro), ulei pe pânză, 1847.Ref.: Andrei Pippidi, 1998.BIBLIOTECA DELLA FONDAZIONE QUERINI STAMPALIACR849 – Giacomo Filippo Foresti, Supplementum Supplementi delle Croniche delVenerando padre Frate Jacobo Philippo del Ordine heremitano, primo authore vulgarizatoe disoziato. Cum la gionta per infino 1524, Venezia, 1535, cuprinzând date despre ŢărileRomâne, îndeosebi despre voievodatul Transilvaniei.Ref.: Cr. Luca, Fl. Ciure, Cenni sulle gesta di Mattia Corvino nella storiografia minoreitaliana del Cinque-Seicento, p. 284.