MĂRTURII ROMÂNEŞTI PESTE HOTARE

70 ITALIAamintesc de luptele acestuia cu turcii, pecenegii (skythes) şi ungurii între anii 1122 şi1127. Sunt menţionate râurile Halys şi Dunărea (ms. Plutonius, XXXI, 2, f. 6 v ).Ref. şi publ.: Sp. Lambros, Ymnoi tōn dīmōn eis ton autokratora Iōannīn Komnīnon (NE,2, 1905, p. 385-395); Fontes, IV, p. 60-61.131 – Nicolaos Calliclis, Epigrame şi poezii ocazionale (sec. XII) referitoare la epocasa, menţionând pe sciţi (în sensul de pecenegi), daci şi peoni (români şi unguri), geţi (princare înţelegea bulgari) (ms. Laurentianus XXXII, 33).Ref. şi publ.: Leo Sternbach, Dissertationes philologicae Academiae LitterarumCracoviensis, 36, 1903, p. 313-392; Sp. Lambros, NE, 8, 1911, p. 3-59, 124-192;Fontes, III, p. 46-49.132 – Noul Testament şi Psalmii, sfârşitul sec. XII, VI + 359 f., 18,6 x 13,2 cm.Pergament. Iniţialele, titlurile şi siglele liturgice în cerneală roşie. La f. 5 r însemnaredespre moartea lui Vladislav II, domnul Ţării Româneşti, 22 august 1456. Transferat în1790-1794 din Constantinopol la Florenţa (Ms. Plut. 6. 36).Ref.: Anthony Cutler, The aristocratic Psalters in Byzantium, Paris, 1981, p. 36 (Bibliothèquedes Cahiers Archéologiques, XIII); comunicat de Constanţa Costea, 1997.133 – Manuil Philis, Tō sebastō Patrikiotī, prima jumătate a sec. XIV. Poem în greacăîn care descrie preluarea şi ţeserea lânii de către păstorii români din Balcani (Mediceus-Laurentianus XXXII, 9).Ref. şi publ.: Manuelis Philae Carmina, ed. E. Miller, I, Paris, 1855, p. 207; Fontes, IV,p. 158-159.134 – Du Vignau, secretar al ambasadorului francez la Poartă, L’État present de lapuissance ottomane. Avec les causes de son accroissement, celles de sa décadence, Paris,1687, lucrare dedicată marelui duce de Toscana, cu referiri la Ţările Române şi dorinţaacestora de a se ridica împotriva puterii otomane. Copie, (fondo Mediceo-Palatino, 214).Ref.: Iorga, Studii şi documente, XX, p. 75; Virgil Cândea, Sieur du Vignau, un alt modelposibil al lui Cantemir („Academica”, 1, 1991, nr. 4, p. 32).Publ.: Iorga, op. cit., p. 75-79 (fragmente).H135 – Perrino Vesconte, [Hartă nautică], s.l., 1327, reprezentând şi litoralul românescal Mării Negre (Med. Palat. 248).Ref.: Grămadă, Vicina, p. 9, nota 3; idem, Scizia, p. 248, nr. 8.Reprod.: A.E. Nordenskiöld, Periplus, Stockholm, 1897, pl. VII, fig. 1.136 – Portolano Laurenziano-Gaddiano, s.l., 1351, atlas anonim, hărţi cuprinzând înharta 7 şi litoralul românesc al Mării Negre (Gaddiani reliqui, 9).Ref.: Grămadă, Scizia, p. 248, nr. 10.Reprod.: L. Serristori, Illustrazione di una carta del Mare Nero del MCCCLI, Firenze,1857; Raccolta di mappamondi e carte nautiche del XIII al XVI secolo („Ongania”,1881, nr. 5); A.E. Nordenskiöld, Periplus, Stockholm, 1897, p. 21.137 – Carta nautica anonima, s.l., circa 1524, reprezentând şi litoralul românesc alMării Negre (Med. Palat. 249).Ref.: Grămadă, Scizia, p. 251, nr. 90.