Lucrări practice de ecologie - CESEC

datele într-un singur loc, fie în text, fie în tabel, fie în grafic. Dacă datele pentru caracterizareaunui parametru sunt puţine, prezintă-le în text. Alegi să prezinţi datele sub formă de tabel sau degrafic după cum este mai sugestiv unul sau celălalt.Singura redundanţă acceptabilă în articol este legată de ideile de bază ale articolului, ipotezele.În fond la ipoteze te vei referi de patru ori: în introducere (de ce ele ?), la metode (cum le testezi?), la discuţii (sunt susţinute sau invalidate de rezultate ?) şi la concluzii (au fost validate saurespinse ?).Cu privire la discuţii aş menţiona două chestiuni.În general se recomandă ca în capitolul de discuţii să nu speculezi, ci să te limitezi la ce esteabsolut sigur. Eu aş nuanţa şi aş recomanda să nu speculezi excesiv. Mi se pare mai grav să nuextragi din date tot ce ar putea fi spus în mod rezonabil decât să te avânţi prea tare. Elanulexagerat ţi-l poate tăia un critic al articolului, dar ce nu ai spus şi ai fi vrut să spui nu îţi poatespune nici un critic. În plus cele mai multe studente sau studenţi suferă de neîncredere în forţeleproprii şi în mod natural au reţineri să se avânte în speculaţii. Deci sfatul meu este ca în primafază de redactare să încerci să arăţi cât mai pe larg semnificaţia rezultatelor obţinute.Al doilea aspect important la capitolul de discuţii este cum abordezi compararea cu rezultatelealtor autori. O extremă este să cauţi acordul. Deşi confortabilă, aceasta situaţie indică faptul cănu ai spus un lucru cu adevarat nou. Ori cunoaşterea se dezvoltă spunând lucruri noi. O altăextremă este să punctezi în special dezacordul. Riscul de contrareacţie este mare, dar satisfacţiaca cercetător este şi ea mare. Ca întotdeauna, calea cea mai bună este cea de mijloc, în carepunctăm atât elementele de consonanţă cât şi pe cele de disonanţă cu literatura deja existentă.După discuţii, limitează concluziile la elementele de noutate ale articolului. Concluziile nu suntun rezumat al articolului, nu includ referire la metode, la lucrări ştiinţifice şi nu reiau prezentarearezultatelor.La începutul unui articol există adesea şi un rezumat. Rezumatul se scrie însă la sfârşit. Uniicercetători sub presiunea timpului „dau” un rezumat la o conferinţă iar apoi se chinuie săproducă o prezentare sau un articol care să aibă acel rezumat. Se poate evita aşa ceva doar dacănu laşi lucrurile pe ultima clipă.Rezumatul trebuie să fie extrem de informativ, deoarece adesea este singurul care este citit.Literatura ştiinţifică este enormă şi cercetătorii citesc mai întâi rezumatele articolelor. În funcţiede ce găsesc acolo decid dacă investesc timp în citirea articolului tău, sau nu. Prin urmaretratează scrierea rezumatului cu deosebită atenţie. Rezumatul include ipoteza testată, principiulmetodei, enunţă rezultatele, menţionează semnificaţia lor, şi punctează viitoarele direcţii decercetare. Rezumatul nu include referiri la alte lucrări.Standardele de redactare a listei de lucrări ştiinţifice variază de la o revistă la alta. Ele suntmenţionate în instrucţiunile pentru autori ale revistei respective.Alături de elementele pe care le-am prezentat pentru fiecare capitol în parte voi adăuga şi câtevasfaturi de ordin general, aplicabile oricărui capitol sau articolului ca întreg.Păstrează un stil concis. În particular, ţine seamă de următoarele sugestii (Gopen şi Swan 1990):• paragrafele trebuie să fie centrate în jurul unei singure idei;• este preferabil ca frazele să fie scurte, incluzând una-două idei;• în prima parte a frazelor aşează ceea ce face legătura cu elementele prezentate anterior, iar în100