Lucrări practice de ecologie - CESEC

Anexa 9 Analiza critică a literaturii despre metodele de predare a ecologieiPrima lucrare de didactica biologica in Romania este „Didactica stiintelor naturale” scrisa de profesorul Simionescu in1905 76 . De interes direct pentru subiectul nostru, inca din aceasta lucrare este evidentiat rolul cheie al excursiilor, „unuldin mijloacele cele mai placute si mai eficace in acelasi timp pentru ajungerea scopului educatic al St. Naturale”. Sanotam si remarcile profesorului Simionescu din a doua editie a lucrarii (1931). Astfel, la pagina 5 spune: „Raceala, oriindiferenta celui care preda, in forma cea mai mestesugita, dupa idealele reguli ale didacticei speciale, nu starnescvibratiuni in sufletul elevului, necesare si pentru retinerea cunostintelor, dar mai ales pentru cultura si educatia lui.Legile si regulile pot servi numai ca indrumare. Personalitatea profesorului le poate face eficace, dupa cum le poateanihila. Intr’aceasta sta toata taina scolara”, iar la pagina 34 arata „cat de mult pacatuiesc acei profesori care nu-si dauosteneala sa inteleaga insemnatatea locului ce-l pot ocupa in inima copilului […] Copilul isi face cruce cand a scapat desila memorizarei”. Iata asadar o dimensiune a actului pedagogic a carei recuperare pe scara larga este esentiala, dar siextrem de dificila, dupa „raceala” de cateva decenii indusa de rationalismul exclusivist comunist, careia putini i-au pututrezista. De aceasta recuperare a dimensiunii afective, valorice, asumata prin raportare la modele si traditii, a actuluipedagogic depinde si capacitatea profesorilor de biologie de a promova etica mediului. Promovarea exclusiv aargumentelor rationale care utilizeaza baza de cunostinte a ecologiei in vederea responsabilizarii elevilor fata de mediunu poate avea succes in absenta componentei afectiv-emotionale, iar aceasta din urma nu poate fi indusa argumentativ, sicu atat mai putin impusa. Este datoria tinerelor generatii de profesori sa creeze aceasta punte valorica peste timp, sarcinadificila in conditiile remanentei sociale a mentalitatilor falimentare mentionate, dar de neevitat.Avantajele si limitele tuturor metodelor didactice in predarea biologiei (inclusiv a ecologiei) sunt analizate de Ciolac-Rusu (1983a, informatie sintetizata sugestiv in Anexele 15 si 16 din Ciurchea si colab. 1983).In literatura postbelica excursia ca forma de predare in biologie este analizata de Popovici (1964), Sipos (1968, 1980) siIordache (1983a). Prima sursa mentionata se limiteaza la zoologie, dar furnizeaza o seama de sugestii utile atat cu privirela alegerea sistemelor ecologice si a grupelor de organisme (p146), cat si in ce priveste modalitatile de prelevare siprelucrarea a probelor (p149). Daca in 1968 Sipos nu face referire directa la relevanta excursiilor pentru transmitereacunostintelor de ecologie 77 , consideratiile generale cu privire la pregatirea excursiei si planul prezentat pentru excursia inpadure pot fi adaptate pentru ceea ce ne intereseaza aici 78 . Ideea de baza este ca orice excursie trebuie sa aiba o fazapregatitoare, una de desfasurare, si una de continuare a ei in laborator sau clasa. Ciolac-Rusu (1983b) prezinta unexemplu de continuare in laborator a activitatilor de teren pentru studiul biocenozei unui rau poluat. La nivelul anului1980 deja autoarea mentionata tine seama de necesitatea abordarii explicite a ecologiei in invatamantul preuniversitar(Sipos, 1980 79 ), si de importanta metodelor de cercetare, in particular a observatiei pentru predarea stiintelor biologice.Cum sistemele care ar trebui observate in cazul predarii temelor de ecologie sunt sisteme biologice supraindividuale sisisteme ecologice, deplasarea in teren (excursia asadar) apare ca indispensabila. Subcapitolul referitor la excursii (p.190) ofera un exemplu de organizare a unei astfel de lectii (in acest caz pentru tema sistemelor lacustre), consideratiiutile cu privire la alte valente ale excursiilor, precum si sugestii de teme in domeniul protectiei mediului 80 .Iordache (1983a), considerand si el ca „unele lectii trebuie […] neconditionat sa fie desfasurate in natura”, prezintatipuri de echipamente necesare pentru desfasurarea diferitelor activitati in teren, precum si metodologia de desfasurare aunei excursi efectuate cu un cerc de biologie pentru cunoasterea unui ecosistem forestier 81 . Deplasarile elevilor in terenpot avea loc atat pentru sustinerea procusului didactic de baza, cat si in cadrul cercului de biologie (Iordache, 1983a, b,Sipos 1980 p239). Lucrarea profesoarei Negulescu (1970) este adresata exclusiv modului de organizare a unui cerc debiologie. Desi nu face o referire directa la ecologie, lucrarea poate furniza o seama de sugestii utile, in special in cepriveste activitatile organizatorice. Cercul de biologie poate fi foarte util si pentru promovarea eticii mediului, insaaceasta nu trebuie facuta doar cu elevii cei mai interesati, si prin urmare trebuie sa se regaseasca in programa de baza,dupa cum evidentiaza si Tiblea (1990). „Adevaratele excursiuni scolare [...] sunt cele facute cu toti elevii” (Simionescu,1931, p50).76 A carei a doua editie (1931) poate fi consultata la BCU sediul central. Recomand tuturor studentilor parcurgerea acestei lucrari dincare transpare amplitudinea culturala a profesorului interbelic.77 Desi in volumul respectiv la p318 se prezinta modul de predare a cunostintelor referitoare la biocenoze.78 Ignorand, fireste, componenta ideologica a textului.79 Lucrarea are si un interesant capitol referitor la istoricul predarii stiintelor biologice in scoala romaneasca.80 Alte sugestii apar la pag. 218. In preluarea unora dintre sugestiile autoarei trebui adaptat limbajul, uneori sectorial, la cel specificbazei de cunostinte a ecologiei sistemice.81 Transpare din text dragostea de natura a acestui professor, care fara indoiala va fi reusit sa transmita elevilor si valori asociate eticiimediului, desi nu mentioneaza in mod explicit aceasta dimensiune a activitatii didactice in text.187