Lucrări practice de ecologie - CESEC

Unele specii pot prezenta diferenţe legate d sex sau de mărime/vârstă în uşurinţa de capturare, cea ce suntdeterminate de de folosirea difeită a habitatului de către cele două sexe sau de către modelele de activitate. Totuşi, eposibilă modificarea planului de lucru pentru alua în calcul aceste diferenţe.Capturarea cu lasoulAplicabilă la multe şopârle.DescriereMulte şopârle sunt cel mai vizibileatunci când sunt active. Totuşi, ele sunt conştiente de apropierea unuievental agresor, în cazul de faţă al cercetătorului, şi scapă de aplicarea metodei anterioare prin fugă. De asemenea,unele şopârle, precum varanidele, iguanidele şi agamidele pot dormi sau lua bì de soare în locuri greu accesibile,cum sunt coroana copacilor înalţi, sau în gropi săpate de ele. În aceste situaţii, un băţ cu frânghie poate fi folositpentru a captura şopârlele fără o paproiere prea strânsă de animal. Lassourile pentru speciile mai mici pot ficonstruite dintr-o undiţă de pescuit. Pentru speciile mari, sunt necesare un băţ de pescuit mai solid şi o frânghie maiuşoară. Acest din urmă tip este adecvat îndeosebi pentru varni, iguane şi agamide mari.Se poate ataşa un elastic, care să întărească tensiunea frânghiei; odată trăgaciul declanşat, respectiva frâghiedin jurul membrelor suprioare şi gâtului reptilei va fi mai strânsă. Trebuie avut grijă să nu fie rănit animalul prinaceastă procedură.Pentru utilizarea acestei unelte, trebuie apropiat de animal încet, şi apoi bucla trecută peste capulanimalului. Când bucla este deja în jurul gâtului, băţul trebuie tras rapid. Deseori animalul se poate lupta violent,astfel încât frânghia trebuie slăbită şi şopârla elibberată cât de repede se poate.O tehnică înrudită este aceea folosită pentru a captura scincidele mici (de exmplu, din genul Emoia, dininsulele din Pacific), care constă în folosirea unei "ündiţe" care prezintă la capăt o momeală reprezentată de oinsectă, care va fi mişcată prin faţa animalului. Acesta va ataca invariabil insecta, încercând s-o înghită, astfel încâtodată suspendată în aer, şopârla poate fi prinsă cu mâna.Avantaje şi dezavantajeAceastă tehnică este adecvată pentru prinderea de şopârle active, sau şopârle aflate în locuri greu accesibile,cum sunt intrarea în gropi, sau în copaci. Este utilă pentru speciile de care aporopierea este problematică. Este maiuşoară dacă porţiunea gâtului este distinctă la specia vizată. Beţe cu lasouri mai simple sunt uşor de construti. Estetotuşi o tehnică laborioasă şi cronofagă, şi astfel generează probleme similare celor întâlnite în captura pe calemanuală.Erori/DistorsiuniEstre o tehnică care este potrivită doar pentru speciile uşor de localizat pe cale vizuală. Nu este adecvatăpentru speciile car se ascund sau sapă în pământ.Prinderea în capcaneAplicabilă la multe reptile mici.DescriereÎn cazul reptileor terestre, cea mai comun utilizată capcană este cea de tip pitfall, constând într-un vasîngropat în sol, cu gura la nivelul acestuia. În interior trebuie să existe un adăpost natural, reprezentat de frunziş. Deasemenea, în aceste capcane pot ajunge artropode, care la rândul lor sunt momeli pentru şopârle.Orice recipient, indiferent de mărime, poate fi folosit; esenţial este faptul că mărimea şi diametrul acestuiadecid compoziţia în specii a reptilelor capturate. De aceea unele experimentări prealabile sunt necesare. […]Capcanele pot fi lăsate în loc permanent, sau folosite doar pe durata studiului. În primul caz, trebuie folosite capacecare să nu permită căderea unui animal în perioadele în care nu se desfăşoară studii. Dacă sunt folosite într-o pădurecapcanele pot fi umplute cu crenguţe, astfel încât orice animal care intră să se poate urca pe ele. În zonele ploaioase,capcanele trebuie să prezinte găuri de drenaj pe fund, astfel încât apa să se poată scurge; totuşi, nu trebuie să fiedestul de mari, pentru a permite şopârlei să iasă prin gaură.Aceste gropi-capcană pot fi aşezate în vecinătatea adăposturilor naturale folosite de către şopârle sau şerpi(pietre, buşteni, etc.). Deasemenea, tehnica poate fi conjugată cu cea care utilizează garduri, pentru a creşte succesulcapturii. Gardurile sunt joase (≈ 30 cm) şi făcute din polietilenă sau alt material ieftin, şi ţinute ridicate de cătrecârlige. Partea inferioară este îngropată câţiva centrimetri în sol, pentru a nu permite evadarea animlului prin săpareape sub gard. Gardurile trebnuie să ghideze reptilele în capcanele-gropi. Este important ca materialul folosit să nupermită căţărarea şopârlelor şi şerpilor să urce.Capcanele trebuie verificate şi animalele capturate cel puţin odată pe zi. Capcanele trebuie verificate de maimulte ori pe zi în cazul unui mediu extrem (de exemplu, în deşert) pentru a evita stressul şi mortalitateea animlelor168