Lucrări practice de ecologie - CESEC

• sursa transmite mesajul folosind un canal de comunicare. De exemplu transmite sub formaunor articole, a unor cărţi sau a unei pagini internet;• adresantul recepţionează mesajul (de exemplu primeşte articolul sau deschide paginainternet), iar apoi îl decodifică (în cazul exemplului dat citeşte articolul sau textul de peinternet):• adresantul intepretează conţinutul mesajului decodificat, îl înţelege.Un act de comunicare are succes complet atunci când conţinuturile din mintea/sufletul sursei, pecare aceasta a vrut să le transmită, sunt identice cu cele din mintea/sufletul adresantului 52 . Un actde comunicare nu are niciodată succes complet. În diferite etape ale comunicării pot apărea erori,modificări sau efecte neprevăzute. Nu le vom detalia aici pentru că ele fac obiectul unei literaturifoarte specializate.Mulţi studenţi sunt prea atenţi la ceea ce vor să spună sau să scrie ca să mai aibă în vedere şi cumanume spun ceea ce vor să transmită. Mai general, mulţi oameni vorbesc şi scriu fără să deaatenţie faptului că se adresează cuiva anume, unei persoane cu anumite nevoi de înţelegere şianumite limite în a decodifica şi a înţelege mesajul. Această situaţie îmi pare că are două cauzeprincipale. Una este aceea că adesea sursele nu stăpânesc ceea ce vor să spună; uneori pur şisimplu doresc să spună lucruri pe care nu le-au înţeles nici ele însele prea bine. A doua cauzăeste că uneori avem o presupoziţie greşită, şi anume că persoana căreia i te adresezi va înţelegecu mare uşurinţă ceea ce vrem să comunicăm.Ideea pe care trebuie să o reţineţi din această prezentare sumară este următoarea: trebuie să fimconştienţi că atunci când scriem un text ştiinţific sau pregătim o prezentare orală ceea ceintenţionăm să facem este să comunicăm. Vrem să ne adresăm cuiva şi vrem ca acesta să neînţeleagă.Rolul comunicării în dezvoltarea cunoaşterii ştiinţificeVă amintiţi că prima etapă a oricărui demers de dezvoltare a cunoaşterii ştiinţifice este analizacritică a cunoaşterii (lecţia 1). Atunci când efectuează analiza critică a cunoaşterii cercetătoarease află în rolul destinatarului dintr-un proces de comunicare. Sursa este în acest momentreprezentată de cercetătorii care au scris articolele şi cărţile analizate critic.La finalul implementării proiectului de cercetare situaţia se inversează. Este rândul cercetătoareisă devină sursă, să transmită cunoaşterea ştiinţifică nouă rezultată din proiect.Rolul acestui act de comunicare de la finalul proiectului este dublu. Pe de o parte printransmitere publică se asigură calitatea cunoaşterii respective. Oricine va dori să repeteactivităţile din proiect ca să verifice validitatea adevărurilor comunicate o va putea face. Pe dealtă parte cunoaşterea transmisă va putea funcţiona ca sprijin pentru lansarea de noi ipoteze şidezvoltarea de noi cunoştinţe ştiinţifice de către alţi cercetători, în alte proiecte.Parcurgerea etapelor cercetării fără a publica nu este ştiinţă (Toft şi Jaeger 1998).Care este structura unui articol ştiinţificUn articol ştiinţific are următoarele capitole: introducere, metode, rezultate, discuţii, concluzii,mulţumiri şi lista lucrărilor citate. Aceasta este structura standard. Ea poate varia puţin în funcţie52 Nu discutăm aici chestiunea eficienţei unor tipuri particulare de comunicare, cum ar fi manipularea destinatarului.Deşi foarte importante pentru comunicarea între oameni, astfel de chestiuni nu sunt specifice comunicăriicunoaşterii ştiinţifice.97