Lucrări practice de ecologie - CESEC

economică: substituţia directă prin care un produs economic cu valoare de piaţă poatesubstitui un bun fără valoare de piaţă, sau substituţia indirectă. Această abordare oferă unindicator al valorii economice pe baza gradului de similaritate sau de substituire între bunuri.Totuşi, această metodă presupune informaţii privind măsura în care bunurile pot fisubstituite, precum şi contribuţia bunului substituit la rezultatul economic.7. Metoda pieţelor ipotetice este o metodă de evaluare directă a funcţiei cererii prin intermediulunei pieţe fictive. Disponibilitatea de a plăti se măsoară prin intervievarea indivizilor asuprapreferinţelor lor. Această metodă dispune de mai multe tehnici: cea a simulării pieţei destulde complicată şi dificil de aplicat, dar prin care se determină factorii care influenţeazăpreferinţele; tehnica valorii contingente, singura care măsoară valorile opţională şi deexistenţă, dând astfel o estimare mai apropiată de realitate a valorii economice totale; tehnicarangurilor care oferă o imagine calitativă a preferinţelor, fără a fi necesară determinareadisponibilităţii de a plăti. Tehnica valorii contingente este utilizată pe scară largă, fiind otehnică care se bazează pe baza informaţională, percepţia, atitudinea şi preferinţa indivizilorcu privire la disponibilitatea de a plăti sau cea de a accepta compensaţii pentru a avea accessau pentru pierderea unor resurse (Brouwer şi colab., 1999), mai ales dacă se ţine seama căeste posibil ca beneficiile să nu revină celor care suportă costurile.8. Metoda bazată pe costuri. Tehnicile caracteristice acestei metode sunt: costul indirect deoportunitate care utilizează veniturile obţinute prin introducerea în producţie a resurselornecomercializabile. Există pericolul subevaluării acestora în cazul unui surplus alconsumatorului. Tehnica costului de reconstrucţie reflectă costurile pe care le presupunereconstrucţia unui sistem ecologic, în scopul refacerii ofertei de bunuri şi servicii. Deşi esteutilă în evaluarea unor servicii, este dificil de utilizat, mai ales dacă se are în vedere faptul căsistemul ecologic nu va reveni la starea de referinţă. Tehnica costului de substituire se referăla costul unor substituienţi ai bunurilor şi serviciilor. Tehnica costurilor preventive evalueazăcostul prevenirii deteriorării sistemelor prin intermediul beneficiilor obţinute în urmautilizării de tehnologii cu potenţial redus de deteriorare. Dezavantajul acestei tehnici constăîn faptul că poate conduce la determinarea unor valori false ale disponibilităţii de a plăti.Tehnica cheltuielilor de protecţie furnizează un ordin de mărime pentru pagubele de mediu,însă nu suficient de precis, având în vedere că se aplică atunci când este posibilă protecţiaindividuală.În general, limitele metodelor de estimare a valorii economice sunt datorate:1. lacunelor din baza de cunoştinţe a ecologiei sistemice privind unele categorii de servicii;2. gradului de informare al indivizilor pe baza preferinţelor cărora este calculată valoareaeconomică a bunurilor şi serviciilor;3. faptului că valorile diferitelor bunuri şi servicii nu sunt calculate luând în considerarescenariul utilizării lor în funcţie de capacitatea productivă şi de suport a sistemelor ecologice;4. resurselor financiare, umane şi de timp limitate;5. faptului că preţurile actuale nu includ valoarea multor bunuri şi servicii;Limitele bazei de cunoştinţe ale ecologiei sistemice fac ca o serie de bunuri şi servicii să fieignorate sau subevaluate, ceea ce împiedică luarea de decizii eficiente din punct de vedereeconomic şi acceptabile din punct de vedere social şi cultural, iar caracteristicile socioeconomiceinfluenţează modalitatea de evaluare econommică (Vădineanu, 1999, de Groot,1997).Majoritatea metodelor de analiză valorică au fost dezvoltate pe baza teoriei economiceneoclasice care consideră valoarea bunurilor şi serviciilor în funcţie de contribuţia lor labunăstarea societăţii. Cu toate măsurile teoretice şi practice, evaluarea rămâne încă un obiectivdificil, deoarece bunurile şi serviciile sunt heterogene şi dificil de comparat între ele pentru astabili o valoare teoretică (Negrei, 1996). Cuantificarea şi decelarea modalităţilor de exprimare a94