Lucrări practice de ecologie - CESEC

10 Caracterizarea circuitelor biogeochimiceObiectivele capitolului• Să prezinte cum se organizează un proiect de cercetare pentru caracterizarea retenţieimetalelor• Să prezinte unele tehnici utilizate în caracterizarea circuitului azotuluiEvaluarea serviciilor biogeochimice furnizat de un complex de ecosisteme este o activitatedeosebit de complexă, care nu poate avea loc decât în condiţiile în care sunt deja caracterizatestructura bioceneozelor (capitolele 5-8) şi condiţiile hidrologice (capitolele 3-4)Un exemplu de proiect de cercetare pentru caracterizarea serviciului de retenţie a metalelor îninsula studiată de noi este prezentat în anexa 4. În acest capitol vom ilustra doar cu câtevaexemple de organizarea a procedurilor de lucru pentru investigarea unor aspecte ale circuituluibiogeochimic al azotului şi anume mineralizarea azotului în sol şi denitrificarea.Caracterizarea doar a acestor procese fără a cunoaşte şi valorile unei multitudini de parametrichimici şi fizico-chimie ar fi lipsită de sens, deoarece nu am putea înţelege motivele pentru careratele proceselor respectice au valorile şi dinamica pe care le observăm.Procedura de lucru presupune atât o latura de teren (prelevare, experimente), cât şi o latură delaborator (experimente, analize). În figura 1 este ilustrată procedura de lucru pentru estimarearatei de mineralizarea azotului din sol.În spatele unei astfel de proceduri se află numeroase protocoale detaliate de lucru. De exemplupentru evaluarea ratei de denitrificare protocolul de lucru presupune prelevarea in flacoane desticlă care să permită închiderea etanşă a acestora având grijă să fie îndepărtate toate resturile derădăcini (aceasta putând afecta corectitudinea rezultatelor). Probele prelevate sunt tratatefolosind metoda inhibiţiei cu acetilenă. Acetilena blochează reducerea N 2 O la N 2 în timpuldenitrificării şi acumularea N 2 O în proba expusă la acetilenă este în raport direct cu ratadenitrificării. Se face apoi o incubare a probelor tratate cu acetilenă aproximativ 2 ore pentru afacilita difuzia acesteia în toată proba. După incubare sunt extraşi cu seringa aproximativ 20mlde gaz care se trec apoi în tuburile de colectare (venoject). Pentru determinarea emisiilor naturalede N 2 O se folosesc incinte din PVC îngropate la 5cm în sol. Fluxul de gaz de la suprafaţa soluluieste determinat prin colectarea din partea superioară a camerei a gazului după 1-4 ore deincubare. Probele colectate cu seringa prin septum sunt trecute în tuburile de colectare. Probelede gaz colectate în teren sunt aduse în laborator unde analizat conţinutul de N 2 O prin gazcromatografie. La calcularea ratei de denitrificare trebuie luate în calcul umiditatea solului,greutate solului prelevat şi volumul spatiilor de aer din probă.Paragraful de mai sus, deşi mai detaliat decât schema din figura 1, încă nu coboară la nivelul derezoluţie care să permită cuiva să efectueze activitatea fără a mai afla şi numeroase alteinformaţii. Acest nivel final de detaliere este ilustrat de protocol de lucru pentru determinareaconcentraţiilor de protoxid de azot în probe de aer prezentat în caseta 1.Din cele de mai sus rezultă că evaluarea serviciilor biogeochimice presupune un grad foarte marede specializare şi cooperarea unui număr mare de cercetători şi tehnicieni în cadrul echipelorproiectelor de cercetare.75