Lucrări practice de ecologie - CESEC

sisteme ecologice dintr-un complex integrator. Insula noastră include, de exemplu, câteva tipuride păduri, un tip de lacuri, un tip de canale, un tip de pajişti, două tipuri de mlaştini. O insulă maimică s-ar putea să aibă o diversitate ecosistemică mai mică, iar una mai mare s-ar putea să fiemai complexă (deşi suprafaţa insulei nu este singurul factor care influenţează diversitateaecologică). Diversitea genetică se referă la cât de diferiţi sunt din punct de vedere geneticindivizii unei populaţii. Cu cât diversitatea genetică este mai mare, cu atât populaţia va aveaşanse mai mari să se menţină sub influenţa unor factori perturbatori (aceasta deoarece sunt şansemai mari să existe indivizi care să aibă un bagaj genetic care să le permită să supravieţuiască şisă se reproducă în acele condiţii). Diversitatea etno-culturală se referă nu la sisteme naturale, cila cele socio-economice (dominate de populaţia umană).Diversitatea specifică este dată de următoarele aspecte:• Numărul de MDT dintr-un sistem ecologic.• Numărul de specii din fiecare MDT• Felul în care este distribuită biomasa şi numărul de indivizi între speciile dintr-un MDT.Dacă discutăm de ecosisteme, rezultă că atunci când dorim să comparăm diversitatea specifică acelor două biocenoze trebuie să ne referim la cele trei aspecte de mai sus. Totuşi în literatura despecialitate vom găsi că diversitatea specifică, în sens restrâns, se referă doar la ultimele douăaspecte. Dacă ne uităm însă la modul de aplicare a diferiţilor indici de diversitate din literaturăvom constata că ei sunt aplicaţi doar pe grupe de organisme de acelaşi tip, niciodată pebiocenoze în ansamblu. Ceea ce sugerez aici este că grupurile de organisme de acelaşi tip este celmai indicat să fie modulele trofo-dinamice.În continuare să trecem la chestiuni mai tehnice. Voi exemplifica două căi de comparare a MDT,şi anume prin indici de similaritate şi prin indici de diversitate.36 Prin indicii de similaritate cercetătorul încearcă să evalueze cât de asemănătoare sunt două comunităţi deorganisme. Cea mai simplă modalitate de măsurare a similarităţii face apel la date de prezenţă absenţă(estimatori binari). Se poate construi un tabel ca cel de mai jos.comunitatea ANr de specii Nr de specii absentaprezentecomunitatea B Nr de specii prezente a bNr de sepcii absente c dundea = numărul de specii întâlnite atât în A cât şi în Bb = număr de specii din B care lipsesc din Ac = număr de specii din A care lipsesc din Bd = număr de specii care lipsec atât din A cât şi din BNu există un acord cu privire la semnificaţia biologică a lui d şi prin urmare se utilizează doar a, b şi c. Existăpeste 20 de estimatori binari în litaratură. Un exemplu este coeficientul de similaritate al lui Soerensen :Ss = 2a / (2a + b + c)Acest coeficient acordă o pondere mai mare speciilor care sunt în ambele comunităţi decât celor care sunt doarîn una dintre ele. Coeficientul este recomandabil cînd presupunem că în comunitate se află şi multe alte speciipe care noi nu am reuşit să le prelevăm. Pentru un alt coeficient (Jaccard, a se vedea problema referitoare laevaluarea gradului de poluare al sistemelor acvatice 37 ).Alţi indici de similaritate ţin seamă şi de abundenţele relative ale indivizilor. Un exemplu este indicele de36 Textul despre indici este preluat din Krebs, C.J., 1999, Ecological Methodology, Addison Wesley Longman,Menlo Park, California37 Atenţie, notaţiile de acolo sunt diferite. Problema se găseşte în capitolul 11.62