Lucrări practice de ecologie - CESEC

Cum se poate face prelevarea probelorSutherland (1996):Atunci când nu este posibilă numărarea tuturor indivizilor dintr-o populaţie sau când această numărare esteprea costisitoare, se poate face o prelevare de probe din populaţie. Pentru ca evaluarea prin prelevare săfuncţioneze trebuie ca aceste probe să fie reprezentative pentru populaţia ca întreg. Altminteri generalizareala nivelul întregului va produce rezultate deplasate. Pentru ca probele să fie reprezentative trebuie mai întăisă se stabilească foarte clar în ce constă o probă şi care este zona de studiu. Este de asemenea important săştim că prelevarea se poate face la mai multe niveluri. Spre exemplu, la un prim nivel, un lac poatereprezenta o probă dintr-un complex care include mai multe lacuri, iar la al un al doilea nivel pentru aevalua mărimea populaţiilor de peşti dintt-un lac este nevoie să luam probe de peşti din acel lac.ReplicareaPentru a avea o precizie şi o reprezentativitate acceptabile este necesară prelevarea unui număr de probe(replicate). Replicarea unităţilor de probă are şi rolul de a permite generalizarea precisă a rezultatelor laîntreaga zonă evaluată (de exemplu la întregul ecosistem), şi mai ales de stabilire a intervalului de încredereal valorii medii estimate. Precizia valorii medii estimate pentru întreaga zonă de studiu va fi cu atât maimare cu cât estimarea probelor individuale va fi mai precisă. Dar precizia generală nu va depinde doar deprecizia individuală, ci şi de mărimea variaţiei dintre unităţile de probă individuale.Precizia estimării depinde de rădăcina pătrată a numărului de replicate. Prin urmare pentru a înjumătăţiilărgimea intervalului de încredere este necesar să se crească de patru ori numărul de replicate. Dar creştereanumărului de replicate antrenează creşterea costurilor cercetării !Prelevarea randomicăSă presupunem că vrem să numărăm copacii în 10 cuadrate de câte un hectar dintr-o pădure a căreisuprafaţă este 50000 ha. Cum vom alege cele 10 replicate din 50000 posibile ? Alegerea subiectivă a ceeace ne pare că este tipic (reprezentativ pentru pădure) nu duce la rezultate bune. Nici alegerea la întâmplare(de exemplu punctând cu un creion pe o hartă, legaţi la ochi sau privind în altă parte) nu satisface cerinţeleunei analize statistice.Randomizarea presupune ca fiecare probă potenţială să aibă o şansă egală să fie prelevată. Cea mai bunămetodă pentru a asigura acest lucru este să se folosească un tabel de numere randomice (aleatoare). Într-unastfel de tabel fiecare cifră are o şansă de apariţie de 10% în fiecare loc din tabel, astfel încât nu există niciun fel de tipar (regularitate) în apariţia numerelor. Tabelul 2 (mai jos) include 250 de numere aleatoare.Tabelul 2 Numere aleatoare.Modul de utilizare a tabelului este următorul:• Se alege un punct de plecare din tabel, fie la întâmplare, fie folosind un zar. De exemplu se dă cu zarul depatru ori, notând numerele obţinute. Dacă a fost obţinut cumva numărul 6 atunci se ma dă o dată pânăcând apare alt număr (pentru că în tabelul nostru avem doar câte 5 rânduri şi câte 5 coloane). Primulnumăr corespunde blocului principal pe orizontală (de la 1 la 5), al doilea număr desemnează coloana dinacel bloc, al treilea număr defineşte blocul principal orizontal, iar ultimul număr rândul din acel blocorizontal. De exemplu secvenţa de numere 4, 4, 1, 2 conduce la punctul de plecare 7 conţinut în secvenţa09675 situată pe rândul al doilea.• Pentru a alege câteva unităţi de probă din 10, acestea se numerotează în ordine şi se citesc cifrele aflate încontinuarea cifrei 7. De exemplu dacă trebuie alese 3 unităţi de probă acestea vor fi cele numerotate cu 7,39