Lucrări practice de ecologie - CESEC

deoarece se diferenţiază mai multe straturi vegetale (de ex. ierbos, al arbuştilor, al arborilor). O altă modalitatede caracterizare este biomasa, care de obicei are în vedere doar partea supraterană. În fine, o altă modalitate estefrecvenţa, adică ponderea procentuală din probe în care specia respectivă este prezentă. Deşi foarte utilizată,frecvenţa nu este un parametru prea adecvat, deoarece depinde nu doar de acoperirea speciilor respective, ci şi detipul de distribuţie în spaţiu (mai omogen sau mai grupat).Caracterul sesil al plantelor face ca distribuţia lor în spaţiu să prezinte tipare destul de clare şi care se modificălent în timp. Este esenţial ca prelevare probelor să ţină seama de tipul de distribuţie în spaţiu al plantelor,îndeosebi atunci când distribuţia este grupată.Plantele, ca şi alte grupe de organisme, pot fi aparente doar în anumite perioade ale anului (sezoane, anotimpuri).Prin urmare este foarte importantă şi organizarea temporală a programului de cercetare, care trebuie să surprindădistribuţia temporală a speciilor de plante.Cel mai adesea plantele se determină la nivel de specie, dar uneori este utilă şi determinarea la niveluri derezoluţie mai grosiere, cum este cea a formelor de viaţă. Clasificări ale formelor de viaţă pot fi găsite în Borza şiBoşcaiu (1965) sau Kent şi Coker (1998).Numărarea completăMetoda este avantajoasă în cazul populaţiilor care au o densitate scăzută şi ai căror indivizi pot fi observaţi cuuşurinţă. Dezavantajele metodei sunt legate de faptul că timpul necesar poate fi prea mare dacă suprafaţa decercetat este prea mare. În schimb exactitatea metodei este maximă, întrucât nu este bazată pe o prelevare care arputea induce erori de estimare a densităţii organismelor.Estimarea vizuală a acopeririiÎn estimarea vizuală pentru caracterizarea fiecărei populaţii se foloseşte o scală semicantitativă. Există mai multeastfel de scale, dar cea mai utilizată este scala Braun-Blanquet. În această scală codurile care se pot alocapopulaţiilor sunt sunt următoarele : + (dacă acoperirea este mai mică de 1%), 1 (pentru acoperire între 1 şi 5%), 2(6-25%), 3 (26-50%), 4 (51-75%) şi 5 (76-100).Estimarea acoperirii şi alocarea codurilor este recomandabil să se facă separat pentru fiecare strat vertical devegetaţie (ierbos, arbustiv, arboricol) prezent în zona studiată.Un alt element practic important este să nu folosim o scală care presupune intervale de acoperire prea mici (deexemplu un cod la fiecare 5%), pentru că nu vom putea să decelăm vizual diferenţe aşa de mici între populaţii.Estimarea vizuală se poate face fie în întreaga zonă de cercetat, fie pe anumite porţiuni, delimitate de exemplu cuajutorul cuadratelor. Recomandabil este să utilizăm cuadratele, deoarece estimarea va fi mai bună.Principalul avantaj al metodei este rapiditatea ei. Dezavantajul major este doza ei mare de subiectivitate. Lipsade acurateţe poate fi deosebit de mare atunci când vegetaţia este înaltă, sau chiar trebuie să o privim de jos în sus(cazul arborilor).Speciile cu flori în momentul vizitei în teren şi speciile distribuite foarte grupat tind să fie supraevaluate dinpunct de vedere al acoperirii, mai ales până căpătăm suficientă experienţă.Cuadrate cu cadruAceasta este metoda cea mai veche şi mai utilizată pentru plante. Cadrul poate fi construit dintr-un material uşorsau poate fi delimitat în teren cu ţăruşi şi sfoară. Forma cuadratului poate fi pătrată, dreptunghiulară saucirculară.Există tehnici de determinare a mărimii optime a cuadratului. Importanţa practică a lor este însă destul de redusă.În principal mărimea cuadratului este determinată de structura comunităţii vegetale şi de fezabilitatea şi costurileutilizării cuadratului respectiv. Mărimile cele mai frecvent utilizate sunt : 0,01-0,25 m 2 pentru muşchi şi licheni,0,25-16 m 2 pentru ierburi, arbuşti mici şi macrofite acvatice, 25-100 m 2 pentru arbuşti înalţi, şi 400-2500 m 2pentru arbori.Folosind cuadrate se poate evalua densitatea indivizilor, se poate face o estimare vizuală a acoperirii(subcapitolul precedent), se poate recolta şi măsura biomasa, sau se poate determina frecvenţa (procentul dincuadrate în care apare o anumită specie).O problemă specifică acestei metode este cea a indivizilor localizaţi la limita cuadratului.Criteriul de includere al acestor indivizi este să aibă rădăcina înăuntrul zonei delimitate de cadru.46