Lucrări practice de ecologie - CESEC

ale poziţiei acesteia. Odat1ă ce plasa este aproape complet desfăcută, al doilea punct de ancorare este stabilizat.Plasa trebuie să fie tensionată, altfel peştii se vor lovi de ea şi se vor întoarce. În cazul apelor puţin adânci, cu fundpietros, aceste plase pot fi aşezate prin păşirea pe fundul papei, deşi verificarea şi recuperearea ulterioare pot fifăcute cel mai bine dintr-o barcă. Poziţia acestor plase trebuie să fie marcată cu ajutorul geamandurilor la ambelecapete.Pentru menţinerea în viaţă a peştilor, plasa trebuie să fie verificată în mod regulat în timp ce e pusă, prinaplecare peste marginea bărcii şi ridicarea plasei în vederea urmăririi stadioului capturii. În cazul în care plasa aprins destui peşti, sau după ce a trecut o perioadă suficientă de timp, plasa este retrasă, începând cu partea din aval,şi depozitând fiecare secţiune într-un conteiner sau atârnând-o într-un cârlig pentru plase. Peştii trebuie apoi scoşidin plasă, pe măsură ce aceasta este scoasă din apă. Un cârlig de mici dimensiuni poate fi folosit pentru a treceochiul peste operculul peştelui, alunecând pe cap. Deşi viteza este importantă pentru minimiza strssul creat peştilor,trebuie ca peştii să fie scoşi cu grijă din plasă, pentru a se evita rănirea lor. Plasa trebuie să fie curăţată de resturi.În scopul cunatificărilor, capturile efectuate pe această cale sunt de obicei exprimate ca şi capturi perunitaterea de efort (CPUE), unde efortyul este calculat ca produs al lungimii plasei şi al timpului în care plasa a fostîn lucru. Deşi aparent caîptura este proporţională cu lungimea plasei şi timpul de lucru, aceste variabile nu sunt înmod necesar direct cauzale.Avantaje şi dezavantajeAceasta este o metodă de estimare care implică costuri mici. plasele dde acest ipt sunt relativ ieftine şi cu omare rezistenţă, totuşi o întreţinere la intervale regulate este necesară. colectarea peştilor capturaţi în acest mod,precum şi a resturilor (detritus, beţe, plante) din plasă este cronofagă, îndesoebi dacă plasa are o lungime amre.mAceasta este cea mai selectivă dintre metodele car e utilizaează plase, deoarce mărimea ochiurilordetermină în mod exact diametrul corpului peştelui care trebuie capturat (mai cur2nd decât mărimea minimă aacestuia, în cazul altor tipuri de plase). Acesta îpoate fi un avantaj, în cazul; în care este avut în vedre un anumitsegment al populaţieie piscicole, sau un dezavantaj, în cazul unei prelevari cu un scop mai general. O cale de ascădea selectivitatea este aceea de a introduce plase cu mărimi variabile ale ochiurilor. Aceste plase au zece sau maimulte mărimi ale ochiurilor aranjate în blocuri de-a lungul plasei. O altă cale este de a folosi mai multe plase cudiferite valori ale mărimi ochiurilor. Plasele triple sunt mai puţin selective.Deşi există numeraose studii publicate asupra măsurătorilor de selctivitate pentru multe specii şi mărimi aleplasei, trebuie stabilită selectivitatea unui anumit tip de plasă faţă de o anume specie investigată. Această acţiunepoate fi foarte cronofagă.Un dezavantaj major al plaselor de acest gen este faptul că deseori peştii prinşi mor, îndeosebi dacă plasa afost în lucru prea multă vreme sau au fost prinşi prea mulţi peşti. În cazul în care peştii sunt prinşi doar de operculesau de spini sau înotătoare, speciile robuste precum percidele pot să fie prelevate fără un stress şi o mortalitateulterioare prea mari, însă specile care îşi pierd uşor solzii, cum este cazul multor ciprinide, au şanse mai reduse desupravieţuire ulterioară. Plasele triple tind să rănească mai puţin peştii, decât cele care şi prind de operculi. Deasemenea, plasele pentru opercule pot captura animale care nu sunt avute în vedere, deexemplu, ţestoase, păsări şimamifere. Pierderea unei astfel de plase poate fi dezastruoasă, deoarece va continua să captureze peşti şi alteanimale, până ce se prăbuşeşte la fund.Aceste plase sunt mai eficiente în lacurile şi în râurile cu curent redus, în care speciile de interes prezintă omare mobilitate. Vizibilitatea redusă scade eficienţa capturii. În cazul volumelor de apăcu un curent rapid, acesteplase sunt mai puţin eficiente, deoarece fie linia de plumb poate fi ridicatăde pe substrat, fie linia de plutire estescufundată, atfel încât vasul nu poate fi menţinută în poziţie verticală. Vântul şi undele de asemenea fac desfăşurareaplasei mai dificilă. Aceste plase pot fi aşezate în zone puternic invadate de vegetaţie, deşi îndepărtarea materialuluivgetal din plasă poate fi o acţiune cronofagă.Erori/DistorsiuniPlasele de acest tip sunt de o selectivitate înaltă în privinţa mărimii peştilor şi pot distorsiona capturile înfavoarea unor peşti mai activi mobili, cu viteză mare de înnot. Peştii care trăiesc pe fundul apei nu sunt, în general,prinşi. Plasele cu multifilamente prind mai uşor peşti mai mari, deât cele cu monofilament.Prinderea în capcaneCele mai multe specii, în cele mai multe condiţiiMetodăCapcanele pentru estimarea efectivului populaţiilor de peşti sunt împărţite în trei categorii: plase în formăde cupă, plase în formăde pungă şi garduri de captură. Deşi foarte diversificate în privinţa designului şi amaterialelor de construcţie, toate aceste tipuri de capcane operează pe baza principiului pâlniei sau al labirintului;peştii intră în mod pasiv printr-un capăt al plasei, şi sunt deruitaţi de falsele ieşiri aflate în capcană, astfel încât nupot să iasă. Plasele în formă de pungă exploatează principiul acesta, dar prezintă o succesiune de pâlnii, care162