Lucrări practice de ecologie - CESEC

poluanţilor cât şi a efectelor lor biocenotice.Pentru prevenirea efectelor negative ale poluanţilor asupra sistemelor ecologice şi populaţieiumane s-au dezvoltat sisteme de monitorizare la nivel naţional. Biomonitoringul saumonitoringul biologic implică utilizarea speciilor indicatoare sau comunităţilor indicatoare şiconstă în utilizarea răspunsurilor biologice la evaluarea modificărilor factorilor de mediudatorate, în general, cauzelor antropice.Fiabilitatea unui indicator, respectiv eficacitatea cu care prezintă o estimare a concentraţieisubstanţelor poluante în mediu este controlată de numeroşi factori ce pot fi grupaţi în douăcategorii (Ramade, 1992):‣ factori intrinseci, caracteristici speciilor bioindicatoare, respectiv ratele de acumulare şi deexcreţie, caracteristicile fiziologice ale indivizilor, vârsta şi talia indivizilor speciilorindicatoare, interferenţele dintre poluanţi ce se manifestă prin efectele lor toxicologice asupraspeciilor considerate;‣ factori extrinseci, respectiv factorii ecologici abiotici cum ar fi temperatura, pH-ul,salinitatea, etc.Modificările biochimice, genetice, morfologice şi fiziologice ale anumitor organisme se potdatora anumitor factori perturbatori de mediu şi pot fi utilizate ca indicatori.De asemenea, prezenţa sau absenţa unui indicator (specie sau comunitate indicatoare) reflectăcondiţiile de mediu.Absenţa unei specii nu este aşa de importantă dacă pare să aibă alte cauze decât poluarea(prădătorism, competiţie, bariere geografice). Absenţa mai multor specii sau diferitelor ordine cunivcle similare de toleranţă, care anterior au fost prezente, este mai elocventă pentru poluaredecât absenţa unei singure specii. În mod clar este necesară cunoaşterea compoziţiei specifice abiocenozei ecosistemului respectiv.Speciile indicatoare ce acumulează poluanţi în ţesuturi din mediu sau din hrană sunt, de asemeni,elemente importante în biomonitoring. Filtratorii, cum ar fi bivalvele (moluşte şi midii), tind săconcentreze metale în branhii sau alte ţesuturi. De exemplu, Mytilus edulis a devenit o speciemonitorizată atât în Statele Unite cât şi pe plan mondial pentru surprinderea schimbărilornivelului de poluare datorită faptului că acumulează metale în anumite ţesuturi.Anumite specii de macrofite acvatice au fost utilizate ca specii indicatoare pentru poluanţi,inclusiv pentru îmbogăţirea în nutrienţi.Macrofitele acvatice (Fucus sp.) acumulează de asemenea metale. Ţesuturile algale mai bătrânepot fi comparate cu ţesuturile mai tinere ale aceluiaşi individ pentru a determina evoluţia în timpa contaminării în zonă (Phillips and Rainbow, 1993). Speciile de peşti care nu migrează (ştiuca-Esox lucius şi bibanul-Perca fluviatilis) pot fi utilizate pentru indicarea cu precizie a poluăriisistemelor acvatice cu Hg şi compuşi organocloruraţi.Grupele de organisme utilizate ca indicatoriÎn general, se utilizează macronevertebratele bentonice, peştii şi/sau algele. Utilizarea fiecăreiadin grupele menţionate prezintă avantaje şi dezavantaje. Cu toate acestea macronevertebratelesunt cele mai utilizate.Populaţii piscicoleAvantaje:82