Lucrări practice de ecologie - CESEC

cronofagă sau imposibilă. Săparea, în vedrea dezvelirii camerei de cuibărit, nu este o practică adecvată. În cazulspeciilor nocturne, poate fi utilă redarea unor chemări înregistrate, în vederea determinării unei reacţii.O problemă importantă în privinţa cuiburilor săpate în sol este distingerea stilului fiecărei specii şideosebirea de vizuinile săpate de mamifere. Această distincţie nu poate fi operată întotdeauna cu succes. Cea maisimplă cale de a depăşi problema este de a supraveghea în acele momente ale anului sau pe acele teritorii în carecuibăreşte doar specia de păsări investigată. Această abordare nu este întotdeauna adecvată, iar în cazul în care şiobservarea prin endoscoape se dovedeşte dificilă, atunci trebuie încercat un alt gen de tehnici precum captura,marcarea şi recaptura de pui.Coloniile speciilor care cuibăresc pe solMulte specii de păsări marine cuibăresc în colonii amplasate direct pe sol. În cazul unei mărimi reduse acoloniei (mai puţin de 200 de perechi) aceasta poate fi observată în întregime, iar numărul de cuiburi poate ficuantificat cu uşurinţă. În cazul coloniilor mari este indicată împărţirea acestora pe sectoare, care sunt numărateseparat. Cuiburile vechi, care sunt distinse prin absenţa urmelor albe de fecale, nu trebuie incluse în numărătoare.Numărătorile trebuie efectuate în acel moment al anului în care există cea mai mare probabilitate aprezenţei adulţilor în cuiburi (de obicei de la mijlocul incubării până la un moment ulterior eclozării) şi în acelmoment al zilei în care prezenţa păsărilor este mai stabilă. Aceşti parametri variază funcţie de specii şi colonie, dar,ca o regulă generală, trebuie evitate primele ore ale dimineţii şi serile.Coloniile foarte extinse sunt probabil cel mai uşor de urmărit prin folosirea de linii de transect şi decuadrate. În vederea efectuării acestui lucru trebuie întâi cartografiate marginile coloniei şi calculată suprafaţa totalăa acesteia. În cazul folosirii transectelor, trebuie stabilite coordonatele acestora, să fie făcută marcarea lor pe sol cucorzi de frânghie bătute în ţăruşi, apoi efectuată deplasarea de-a lungul lor, şi apoi numărate toate cuiburile aflate ladistanţa de 1 metru de linia de transect. Nu trebuie numărat acelaşi cuib de două ori. O alternativă este folosirea decuadrate, caz în care acestea trebuie localizate randomizat în interiorul coloniei, sau la distanţe egale de-a lungulunui transect, apoi numărate toate cuiburile ocupate aflate în interioul unui cuadrat. Este simplu de calculatdimensiunea coloniei pe baza suprafeţei totale a acesteia şi a numărului total de cuiburi ocupate în interiorul tuturortransectelor şi cuadratelor.Orice tehnică care presupune îndepărtarea păsărilor adulte de pe cuiburi este traumatică, atât pentru păsări,cât şi pentru observator. Este esenţial ca perturbarea să fie menţinută la un nivel minim, iar adulţii să fie ţinuţideparte de cuib nu mai mult de 30 minute; este de dorit ca durata de timp să fie sub această valoare. Coloniile nutrebuie deranjate în cazul unor condiţii meteo extreme (vreme foarte umedă, rece, sau fierbinte) datorită riscului dedistrugere a ouălor şi puilor. Un alt efect al condiţiilor meteo de genul ploilor torenţiale, ceţii sau vântului puternic,este afectarea preciziei datelor culese. Trebuie să existe grijă ca puii să nu fugă, prădătorii să nu profite deperturbarea coloniei, iar ouăle şi puii să nu fie striviţi. Acest gen de tehnici nu este cel mai potrivit în preajmaconcentrărilor umane mari.O metodă mai adecvată (mai rapidă şi mai puţin invazivă) decât mersul printre cuiburi constă îndeterminarea zborului tuturor adulţilor prin folosirea unui zgomot puternic. Toate păsările care zboară pot finumărate. Prin această metodă dimensiunea coloniei poate fi estimată doar dacă este cunoscută relaţia numericădintre păsările care sunt în zbor şi cel care sunt constituite în perechi reproducătoare. Această relaţie numericăvariază funcţie de specie.Colonii din arboriMulţi stârci, egrete, berze şi lopătari cuibăresc în colonii dense în copaci, deşi aceeaşi modalitate decuibărire o au şi păsările aparţinând altor grupe (de exemplu corbi). În cazul celor care cuibăresc în copaci cu frunzişcaduc în perioade ale anului adecvate din puncte de vedre meteorologic, cuiburile pot fi numărate cel mai bineînainte de completa apariţie a învelişului foliar, altfel vederea cuiburilor poate fi obstrucţionată de frunze.Cuiburile în uz pot fi deseori identificate prin prezenţa materialului proaspăt de construcţie, a resturiloraruncate în cuib sau sub acesta, a adulţilor clocitori sau activi, sau a puilor care ţipă în cuib. Mai poate fi necesarăfolosirea unei oglinzi de cuib (o oglindă aflată la capătul unui tub telescopic lung). Acest tip de oglinzi pot fi greleiar manipularea lor dificilă, îndeosebi pe o vreme cu vânt puternic, fiind necesari doi membri ai echipei, unul care săţină aparatul, iar celălalt care să privescă prin binocular. Multe specii de stârci, egrete, berze şi lopătari suntsensibile la deranjuri, îndeosebi la începutul sezonului de împerechere. Aceste specii nu trebuie investigate decât odată ce depunerea ouălor a început. Chiar şi în această condiţie, trebuie multă grijă în vederea reducerii la minim aperturbării.Din fericire, multe specii care cuibăresc în arbori sunt uşor vizibile de la distanţe mari, acest aspect ducândla găsirea mai uşoară a unei poziţii avantajoase de observaţie, astfel încât rezultatele numărătorilor cuiburilorvizibile sunt sensibil de apropiate de valoarea reală a populaţiilor. Efectuarea observaţiilor din turnuri specialconstruite este deseori cea mai bună metodă. În cazul în care un punct de observaţie adecvat, aflat pe sol, nu esteaccesibil, pot fi efectuate numărători din mijloace de deplasare aeriană, dacă sunt disponibile din punct de vederefinanciar. […] Metodele de observaţie bazate pe mijloace aeriene de locomoţie sunt considerate mai puţin172