Ghid managementul clasei - Unicef

Beneficii aduse de definirea concretă a comportamentelor
în procesul de management al clasei
Ghid pentru profesori şi învăţători
1. Comportamentele sunt obiective şi măsurabile. Mai multe persoane care
observă aceeaşi situaţie, pot înregistra şi fi de acord în legătură cu apariţia
comportamentului problematic şi caracteristicile lui: frecvenţă, durată,
intensitate, latenţă. Acest aspect reduce ambiguitatea situaţiei, divergenţele
de opinie dintre profesori sau dintre profesori şi părinţi.
2. Identificarea şi descrierea specifică a unui comportament permite
identificarea cauzelor comportamentului şi construirea unei strategii de
intervenţie pentru modificarea lui şi ameliorarea problemei de disciplină.
3. Identificarea specifică a comportamentelor problematice permite menţinerea
relaţiei pozitive dintre elev şi profesor, deoarece permite distincţia între comportament
şi persoană; ceea ce reprezintă o problemă este comportamentul şi
nu persoana care l-a produs. Dacă persoana ar fi problema asta înseamnă că
indiferent de comportamentele pe care le face aceasta ar reprezenta o
problemă în continuare, iar acest lucru nu se întâmplă în situaţiile în care
comportamentul se schimbă.
Exemplu:
Un copil “problemă”, nu mai reprezintă o problemă pentru profesor atunci
când îşi face temele, răspunde corect la întrebări, răspunde doar când este
numit, adică atunci când nu mai face comportamentele nedorite.
Cum putem şti dacă am identificat şi am definit corect comportamentele care
descriu problema de disciplină?
Pentru definirea corectă a unui comportament care se doreşte a fi modificat este
necesar:
- Identificarea exactă a ceea ce persoana respectivă spune sau face;
Comportamente care se doresc a fi modificate pot fi:
verbale
(ex. înjură, răspunde neîntrebat)
reprezintă un exces
(remarci ironice la adresa colegilor)
nonverbale
(se ridică din bancă,
loveşte colegul din faţă cu caietul)
reprezintă un deficit
(realizarea temelor de casă)
29