Ghid managementul clasei - Unicef

MANAGEMENTUL CLASEI
84
Extincţia
Metoda extincţiei porneşte de la principiul că, dacă am identificat ce întărire
menţine un comportament, lipsa acesteia va avea ca rezultat diminuarea sau stoparea
comportamentului. Ca metodă de disciplinare, extincţia presupune retragerea
întăririlor care menţin comportamentul problematic.
Extincţia este una din primele metode pe care le putem folosi când dorim să
modificăm un comportament nedorit. De multe ori, analiza funcţională a
comportamentului ne arată că însuşi adultul oferă fără să vrea întăririle care menţin
comportamentul problematic.
De exemplu: când copilul plânge şi se trânteşte pe jos în magazinul cu jucării, în cele din
urmă părintele cumpără jucăria dorită, chiar dacă iniţial refuzase. Copilul învaţă că tot ceea ce
trebuie să facă pentru a obţine şi data următoare jucăria este să plângă şi să se trântească pe jos.
George plânge când trebuie să plece la şcoală. Părinţii se îngrijorează, se impacientează
în jurul lui şi încep să negocieze plecarea la şcoală.
În clasă, profesorul opreşte lecţia pentru a repeta instrucţiunile, a negocia cu elevul care
refuză să facă o sarcină, oferindu-i atenţia de care elevul are nevoie şi a învăţat că o poate obţine
astfel.
Paşii necesari când folosim extincţia:
1. Înainte de folosirea acestei metode, realizăm analiza funcţională a comportamentului
pentru a ne asigura că am identificat întărirea care menţine
comportamentul. Este foarte important ca acest prim pas să fie realizat foarte
specific: ce comportamente fac cei din jurul copilului (profesorul sau elevii),
imediat după sau chiar în timp ce apare comportamentul problematic şi îl
menţin.
De exemplu: de fiecare dată când un elev spune cuvinte indecente, învăţătorul opreşte
lecţia, se uită la elev, se încruntă, îi spune să înceteze, repetă instrucţiunile etc. Ceilalţi colegi
râd, se înghiontesc, se uită la elevul respectiv etc. Toate aceste comportamente oferă atenţia pe
care o caută elevul, iar comportamentul lui se va repeta pentru a obţine acelaşi efect.
2. Eliminarea întăririi de fiecare dată când apare comportamentul problematic. O
dată ce ştim ce comportamente proprii reprezintă întăriri pentru acel
comportament, în acel context, este important să ne reţinem în a le mai face
atunci când copilul face comportamentul problematic. De reţinut că acelaşi
comportament este întărit de lucruri diferite în contexte diferite. Un elev poate
avea comportamente agresive la anumite ore pentru a evita sarcinile date de
profesori, iar la altele pentru a obţine integrarea într-un grup popular în şcoală.
Întăririle în aceste cazuri sunt diferite, sunt oferite de diferite persoane, şi