anale 11.pdf - Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru ...

VALORIFICAREA SOLURILOR DIN ZONA CLUJ (11)
Exploatarea superioară a potenţialului de fertilitate al solurilor
este posibilă prin stabilirea unor soluţii optime, bazate pe experimentări
sistematice, cu numeroase combinaţii de factori, în condiţiile concrete
de sol şi de climă ale fiecărei zone de cultură. Rezultatele unor
astfel de cercetări cu privire la cultura cartofului au fost publicate de
BERINDEI şi COPONY (1973), BREDT şi PATCU (1973), VELICAN şi
colab. (1965), CREŢU şi CANŢĂ.R (1976).
Într-o comunicare anterioară (SIMIONESCU şi colab., 1980), s-au
expus unele rezultate referitoare la efectul principalelor elemente
nutritive (NPK) asupra producţiei de cartofi în zona pedoclimatică
Cluj-Napoca. Obiectul lucrării citate a fost stabilirea variaţiei producţiei
de tuberculi funcţie de interacţiunea dintre dozele NPK şi indicii
agrochimici, indici ce au variat în limitele mediei experimentale plus
sau minus abaterea standard.
Prezenta lucrare cuprinde un studiu privind calcularea dozelor
NPK şi estimarea producţiilor corespunzătoare funcţie de variaţia,
în limitele experimentale, indicilor de climă şi de sol, cu scopul de a
verifica veridicitatea modelului zonal elaborat. Se prezintă trei tipuri
de sol diferite din zona Cluj, pentru care s-au estimat producţiile de
tuberculi pe cele mai variate combinaţii NPK, arătîndu-se şi diferenţa
dintre dozele optime calculate pe cele trei combinaţii diferite de factori.
Prin aceasta se demonstrează şi aplicabilitatea modelului zonal de
optimizare.
METODA DE LUCRU a fost descrisă în comunicarea 1 (SIMIONESCU ~i
colab., 1980).
DISCUŢII. Pentru a verifica veridicitatea modelului zonal elaborat
s-au calculat dozele şi producţiile pentru variaţiile în limitele experimentale
ale factorilor din model (tabelul 1).
1.1. Influenţa nivelelor extreme de aprovizionare a solului cu elemente
nutritive asupra coeficientului de eficacitate ("eAl). Coeficienţii de
eficacitate a ecuaţiilor de fertilizare caracteristici tarlalelor reprezintă
sporul de producţie în kg tuberculi la hectar pentru primul kg de substanţă
activă aplicat. Aceşti coeficienţi permit efectuarea unor comparaţii
pe nivele diferite de aprovizionare a solului cu elemente nutritive,
în vederea confirmării legităţilor agrochimice prin estimările
rezultate din model. Datele tabelului 2 confirmă, mai ales la soiul
Ostara, relaţiile, cunoscute în pedologie şi agrochimie, potrivit cărora
creşterea eficacităţii fosforuluL potasiului şi azotului are loc pe măsura
scăderii conţinutului de fosfor, respectiv potasiu sau humus din sol.
Pe soIurile neutre, în comparaţie cu cele slab acide, fosforul are o acţiune
mai puternic evidenţiată, în cazul nostru, numai la soiul Ostara.
1.2. Inîluenţa nivelelor extreme de aprovizionare a solului cu elemente
nutritive asupra îertilităţii şi producţiei de tuberculi. În tabelul 3
sînt redate, pentru soiul Ostm"a, dozele medii de azot, fosfor şi potasiu,
J12