anale 11.pdf - Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru ...

1. NEGUŢI şi colao.
In fig. 1.19-22, se reprezintă influenţa conţinutului solului în humus
'in limitele 1,5-2,3% Ct asupra eficacităţii dozelor de N şi P. După
cum era de aşteptat, creşterea humusului în sol determi.nă (' scădere
apreciabilă a eficacităţii azotului. Pentru dozele de 0-200 kg N/ha
sporurile descresc cu creşterea humusului de la 14 (14) la 10 (9) t/ha
pe nivelul de Po şi ele la 15 (15) la 11 (11) t/ha pe nivelul de P~iOO' Sporurile
pentru fosfor nu sînt influenţate de acest indice.
Variaţia humusului fiind totuşi mică pentru condiţii ele irigare,
ni-velele producţiilor sînt practic iclentice în aceste limite de variaţie
a carbonului total (Ct).
Pentru a verifica eficacitatea dozelor de potasiu pe soIurile cernoziomice
din Dobrogea, în condiţii de cultură irig,ată s-au reprezentat
suprafeţele de răspuns în planul NP pentru 100 (fig. 2.23) şi 200 kg/h6.
(fig. 2.24) pentru m~edia factorilor. Din fig. 2.23, în care se reprezintă
2 suprafeţe suprapuse pentru Ko şi K JOO , rezultă că 100 kg/ha K 2,Q m.ă
resc producţia totală de tub2rculi : pentru combinaţia NoPo de la 35 la
40 t/ha (spor 5 t tuberculi/ha) i pentru doza maximă de N 200 în lipsă
ele P, de la 49 la 52 t/ha (spor 3 t/ha) i p2ntru doza maximă de P300,
d2 la 43 la 47 t/ha (spor 4 t/ha) ; pentru combinaţia optimă de N200P300,
pro Jucţia totală creşte de la 53 la 56 t/ha (spor 3 t/ha). Reiese că sporul
cel mai mare, de 5 t/ha tuberculi, se înregistrează pentru 100 kg/ha K 20,
în lipsa dozelor deN şi P, aşa cum era de aşteptat. În fig. 2.24 sînt
redate cele 2 suprafeţe de răspuns pentru O şi 200 kg/ha K 2 0. Ca o primă
observaţie generală rezultă 'că 200 kg/ha K 2 0 sînt mai puţin eficiente
decît 100 kg K20. Sporurile ce se înregistrează sînt: pentru NoPa de
3 t/ha (de la 35 la 38 t) i pentru NOP~H)O de 2 t/ha (de la 43 la 45 t);
pentru N200 se înregistrează o scădere a producţiei cu 1 t/ha (de la 49
la 48 t), iar pentru N200P300 producţi-a scade cu 2 t/ha (de la 53 la 51 t).
Se mai remarcă din grafic că K200, asociat cu P, măreşte producţia cu
2-3 t pe orlce nivel de P, în schimb cînd K200 este asociat cu N, sporurile
descr~sc~ atingînd valoarea O la 150-170 kg N/ha pentru ca,
după aceste doze de N, să se înregistreze depresiuni pentru doze de
K200. Din fig. 2.25 şi 2.26 rezultă eficacitatea a 100 kg K 2 0, comparativ
cu Ko, pe 2 nivele extreme de aprovizionare a solului cu fosfor (4 şi
21 mg/lOO g sol) i se remarcă faptul că alura suprafeţelor de răspuns
este similară cu cea de la media factorilor (fig. 2.23).
Efectele de producţie în funcţie de cOlnbinaţia NP nu sînt departe
de media factorilor (3-5 t/ha). R2zUltă din figurile 2.23 şi 2.24 că
variaţia fosforului din sol nu influenţează eficacitatea dozelor de potasiu,
în comparaţie cu media factorilor agrochimici.
În fig. 2.27-28 se prezintă variaţia conţinutului de potasiu din sol
în limitele a 13-29 mg K 2 0/lOO g sol şi se ,constată că efkacitatea
ci 100 kg K 2 0 creşte uşor ,pe un nivel superior de aprovizionare cu potasiu
în sol,cucca 1 t 'cînd se îngraşă cu doze scăzute de P i în rest, alura
suprafeţelor este similară cu aceea prezentată în fig. 1.7-8. De remarcat
este faptul că producţia maximă (de 62 t/ha) se atinge folosind
199