anale 11.pdf - Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru ...

PROGNOZA FERTILIZARII
eficacitate pentru azot poate să atingă teoretic valori mai mari de
100 kg tuberculi, valorile discutate se referă la un sol bogat în substanţă
organică, tapt ce diminuează eficacitatea acestui element. Eficacitatea
azotului este determinată de interacţiunea temperatură-precipitaţii.
Temperaturile mai ridicate favorizează eficacitatea acestui element
dacă nivelul precipitaţiilor este suficient. La temperaturj mai scăzute
(varianta 2), chiar în prezenţa unor valori de nivel mediu ale precipitaţiilor,
eficacitatea azotului este cu 7-10 kg luai mică decît în cazul
anilor cînd temperaturile în cursul perioadei de vegetaţie ating valorile
medii.
Fosforul administrat pe acest tip de sol are o eficacitate redusă,
sporul pentru primul kg de substanţă activă nedepăşind 24 kg tuberculi.
Este de remarcat că tostorul poate deveni total ineficace sau poate
duce la micşor'area.producţiei, fără a se putea preciza cauza climatică
a acestui fienomen.
Pe tipul de sol studiat coeficientul de eficacitate a potasiului este
de 95-105 kg tuberculi spor pentru primul kg de substanţă activă
administrată. Acest coeficient de eficacitate este puţin influenţat de
variaţiile climatice.
În fig. 1 se prezintă variaţia productiilor de tuberculi în funcţie de
dozele de îngrăşăminte cu ajutorul suprafeţelor de răspuns în planul
NP şi NK în anii cercetaţi la nivelele de K = O şi P O.
Analizînd aceste suprafeţe se poate constata că în condiţiile climatice
excesive din anul 1975 realizarea producţiei de cartof este puternic
influenţată, chiar făcînd abstracţie de fertilizare. Alura suprafeţelor de
răspuns pentru anii cu abateri mai mici şi mai puţine de la media
multianuală (1976, 1977 şi 1978), ani cu probabilitate de reproducere
mai mare a condiţiilor climatice, este asemănătoare, putînd fi considerată
tipică pentru această zonă şi acest tip de sol. Ele arată că sporurile
de producţie pentru azot cresc pînă la dozele de 200-300 kg
s.a./ha, sporul total variind între 3 şi 10 t tuberculi/ha, funcţie de condiţiile
climatice. Pentru potasiu sporurile cresc pînă la doza de
100 kg s.a./ha, obţinîndu-se un spor total de 6-8 t tuberculi/ha, funcţie
de condiţiile climatice. Pentru fosfor, practic nu se înregistrează
sporuri de producţie.
Alura asemănătoare a suprafeţelor de răspuns pentru valorile
medii multianuale arată că aceste valori se pot folosi pentru optimizarea
fertilizării şi că numai în cazul anilor cînd problemele fitosanitare
nu pot fi stăpînite (de exemplu atac de mană) nu se poate sconta pe
eficienţă.
CONCLUZII. 1. Rezultatele experientei staţionare cu îngrăşăminte
dintr-o rotaţie de 4 anf, executată la LC.P.C. Braşov, au permis elaborarea
unui model zonal de optimizare a fertilizării. 2. În această zonă
pedoclim,atică sporurile pentru azot cresc pînă la dozele de 200­
300 kg s.a,/ha, i.ar pentru potasiu pînă la doza de 100 kg/ha, sporul
172