anale 11.pdf - Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru ...

STABILIREA GENOTIPURILOR
În acest sens, se poate preciza un proces de experîmentare şi mate"
matizare a datelor, care În prima etapă să determine, pentru fiecare
obiectiv de ameliorare, stabilitatea caracterului, prin măsurarea acestuia
În timp şi Într-un mare volum de genotipuri. În a doua etapă, în
sfera investigaţiilor modelării idiotipurilor de ameliorare, se vor determina
interrelaţiile complexe dintre caractere, pentru ca, în ultiInă
etapă, să se elaboreze o formulă de tipul Y = aX1 +bX3+ cX3 ... , în care
variantele independente reprezintă valoarea caracterului analizat, iar
coeficienţii a, b, c ... - proporţia de participare genetică şi economică
a caracterului la definirea variabilei Y, reprezentînd nota abstractă 'a
soiului. În cazul că această notă, rezultată din ecuaţia ce are asigurare
statistică, depăşeşte nota calculată ca standard, noul soi reprezintă un
real progres economic şi biologic şi poate fi, obiectiv, promovat în
producţie.
Calcule de stabilitate genotipică, rezultată din culturile comparative
de încercare şi omologare a soiurilor, au fost imaginate de PLAISTED
şi PETERSON (1959), PLAISTED (1960), TAI (1971) şi TIMARIU (1972,
1975), precum şi de EBERHART şi RUSSELL (cit. TAI, 1971) şi WRICKE
(cit. TIMARIU, 1975). În calculele noastre am apreciat soiul ca o entitate
foarte omogenă - toate clonele fiind identice genetic, deşi practic
există numeroase variaţii mutagene şi în structura acestuia, pentru care
se poate reflecta mai adînc porrtind, de exemplu, de la lucrarea lui
KONTAR (1968).
Lucrarea de faţă îşi propune: (1) determinarea stabilităţii ecovalente
a cîtorva caractere, (2) testarea unui sistem de clasificare complexă
a soiurilor, (3) clasificarea soiurilor raionate şi (4) posibilitatea
încadrării unui nou soi între soiurile raionate deja existente.
MATERIAL ŞI METODA. Pentru determinarea stabilităţii caracterelor, metodica
de calcul adoptată de TIMARIU (1975) după WRICKE şi LEIN a fost aplicată
Ia 12 soiuri (Ostara, Sirtema, Bintje, Jaerla, Resy, Desiree, Colina, Măgura,
Spartaan, Ora, Eba şi Merkur), raionate în perioada 1972-1975, ani în care s-au
făcut determinările la LCP.C. Brasov*.
Clasifioarea realizată după g'rupele de maturitate şi verificată prin celelalte
caractere a fost efectuată prin analiza funcţiei discriminante (HARBAUGH şi MER­
RIAM, 1972), metodă utilizată deja la cartof, pentru grupări de soiuri, după originea
lor filogenetică (GAUR şi colab., 1978) sau a clonelor dihaplOide, după caractere
(HAEUBER şi colab., 1978). S-a utilizat metoda pentru clasificarea a 173 soiuri
din colecţii LC.P.C. unde totuşi nu au existat determinări pe mai mulţi ani
decît pentru comportarea la mană (GHOZA, 1975) şi nu pentru amidon (GHOZA
şi MUHEŞAN, 1976) sau producţii (anul 1971). Concluziile au) fost retestate cu ocazia
folosirii datelor multianuale, existente pentru soiurile raionate deja menţionate.
Soiul Superintensiv (Zarand) ai fost introdus în calculul de analiza funcţiei
discriminante de încadrare a noi date în grupe deja existente, cu datele obţinute
pe trei ani de cultură comparativă, aşa cum este 'cazul obişnuit cu creaţiile noi,
* Mulţumim, pe această cale, colegilor noştri, ing. Nicolae Cojocaru, ing.
Adriana Plămădeală şi ing. Adriana Cupşa, care ne-au pus lal dispoziţie cu multă
amabilitate datele privind comportarea acestor soiuri pe mai mulţi ani la viroze
şi mană" precum, şi, respectiv, ai producţiei de tuberculi din 1978.
12