anale 11.pdf - Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru ...

VALORIFICAREA SOLURlLOR DIN ZONA CLUJ (I)
marea modelului este foarte bună, eroarea fiind cuprinsă intre zero şi
20% pentru 77-790/0 din parcele. Pentru producţiile mai mici de
20 000 kg/ha şi mai mari de 45 000 kg/ha eroarea estimării creşte.
În tab2lul 6 se indică parametrii statistici ai modelelor calculate
pentru zona Cluj-Napoca, la soiurile Ostm-a şi Desiree. Din numărul
total de 45 termeni programaţi a intra În model, au fost selectaţi 38,
respectiv 39 pentru soiul Ostara şi 42, respectiv 41 pentru soiul Desiree,
restul termenilor nefiind semnificativi.
Determinaţia multiplă este ridicată pentru fiecare model, ea variind
între 75 şi 78% , Veridicitatea modelelor s-a testat şi prin intermediul
testului Delta. După cum rezultă din tabel, la soiul Ostara, pentru producţia
totală 54% din parcelele experimentale recoltate în baza constelaţiei
factorilor de climă, sol şi îngrăşăminteau avut o eroare de calcul
între zero şi 10%, 250/0 din parcele au avut o eroare mai mare de 200/0'
Pentru celelalte 3 modele, situaţia se prezintă asemănător.
În limitele de eroare 0-20% se Încadrează 70--80% din parcele,
ceea ce reprezintă o precizie apreciabilă de prognoză.
În fig. 1 sînt reprezentate suprafeţele de răspuns în planul NP
pentru producţia totală şi comercială de cartof la soiul Ostara, în funcţie
de variaţia indicilor agrochimici utilizaţi în model.
Pentru comparaţie, s-au reprezentat şi suprafeţele de răspuns pe
lnedia factorilor cercetaţi, pe nivelul K 2 0 = O. Aceste suprafeţe pentru
media factorilor arată că eficienţa dozelor de azot la soiul Ostara este
mică, producţia totală variind, pe nivelul P 2 0 3 = O, de la 20 la 24 tone,
pentru dozele de 0-200 kg N la hectar. Ridicînd doza de azot la 300 kg
la hectar producţia scade la 23 tone/ha. Pe nivelul P 2 0;:; 300 kg/ha,
pentru aceleaşi doze de azot producţia creşte numai cu 2 tone, de la
25 la 27 tone/ha, scăzînd în continuare pentru 300 kg/ha N la 25 tone
la heci'ar. Producţiacomef'cială prezintă aceeaşi alură ca cea totală.
Fără îngrăşăminte fosfatice, producţia creşte de la 19 la 22 tone
pentru dozele de 0-200 kg/ha şi scade în continuare la 20 t, prin mărirea
dozei de azot la 300 kg/ha.
Pe nivelul P 2 0 5
=c= 300 sporul de producţie reprezintă tot 3 t, de la
22 la 25 t/ha, iar mărirea dozei la 300 kg azot are ca turnare o diminuare
cu 2 tone/ha. Dozele de fosfor, atît la producţia totală cît şi la
cea comercială, sînt eficiente pînă la 300 kg/ha P 2 0 5 , asigurînd pe nivelul
N o o creştere a producţiei totale de la 20 la 25 tone, pe nivelul
N 200 de la 24 la 27 tone, iar pe nivelul N.'300 de la 23 la 25 t/ha.
Pentru producţia comercială situaţia este similară, sporurile fiind
însă mai mici. Pe nivelul No producţia creşte de la 19 la 22 t, pe nivelul
N200 de la 22 la 25 tone, pe niverlul N;300 de la 20 la 23 t, tot pentru
dozele de fosfor de la O la 300 kg P 2 0 3 la hectar.
Comparînd aceste suprafeţe de răspuns cu cele în care s,.au variat
indicii agrochimki ai solului, se constată că alura curbelor este asemănătoare
pentru toţi indicii şi toate nivelele cercetate, în sensul că
92