anale 11.pdf - Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru ...

OPTIMIZAREA FERTILIZÂRII îN PODIŞUL SUCEVE:!
răspunde operativ problemelor legate de folosirea îngrăşămintelor în
fiecare etapă, din punct de vedere atît economic, cît şi tehnic.
O răspîndire din ce în ce mai largă în ultimul timp o au interpretările
rezultatelor de cercetare privind îngrăşămintele, prin funcţiile
de producţie şi reprezentările lor cu suprafeţe de răspuns (DILLON,
1968 ; BEADY şi DILLON, 1969; BERA şi colab., 1971 ; BERA şi colab.,
1972; BERA şi colab., 1977; COPONY, 1976, 1979 i PAMFIL, 1976).
Avantajele acestei metode constau în faptul că se ţine cont simultan
de criteriile agrochimice, pedoclimatice şi cele economke, putîndu-se
alege mijlocul de realizare cel mai eficace, în funcţie de condiţiile şi
posibilităţile concrete din teren.
METODA DE CERCETARE. Experienţele au fost executate în podişul Sucevei,
pe un sol cerno:ziomoid levigat cu un conţinut 'al solului de) 4 mg P 2 0 5 la 100 g sol
şi 12 mg KzO la 100 g sol şi un pH în KCl de 4,9-5,0. Humusul (după SCHOLLEN­
BERGER) ,a avut valori cuprinse între 4,5: şi 4,6. Tipul experienţei; a fost de
5N X 5P X 5R, lavînd următoarele nivele de îngrăşare: P 2 0 5 (kg/hCli s.a.) O; 40; 80;
120 ; 160 N (kg/ha s.a.) O ;; 50 ; 100 ; 150 ; 200,.
Perioada la care se referă rezultatele prezentate a fost 1972-1978.
Numărul de parcele experimentale prelucrate în model a fosti de 825.
Experienţele privind raportul între N şi P au fost. începute în ,anul 1968 în
rotaţia cartof-grîu, pînă în anul 1974, cind rotaţia a fost mărită la 4 ani: cartofgriu-sfeclă
de zahăr-porumb. In timpul eXiperimentării, indicii solului s-au schimbat,
sub influenţa dozelor de îngrăşăminte, aşa cum rezultă din tabelele 3 şi 4.
Pentru interpretarea datelor a fost alcătuit un model zonall de fertilizare
(tabelul 1), care permite estimarea indicilor de producţie la cartof funcţie del 16
factori, ca: dozele de N şi P, 5 indici agrochimici şi 9 climatici. Semnele + din
tabel indică termenii ecuaţiei ce au fost propuşi a face parte din model. Acest
model zonal permite obţinerea unor ecuaţii caracteristice de fertilizare la nivel
de tarIa, ecuaţii ce conţin v,ariabile independente, numai doza de N şi P. Coeficienţii
e, c şi ii. se calculează pentru fiecare tarIa în parte ca funcţii ale indicilor
de sol şi climă proprii tarlalelor (tabelul 2).
Tipul ecuaţiei caracteristice de fertilizare pentru teritoriul (tarlaua) ecologic
omogen (ECFTEO) după care s-au efectuat calculele a fost următorul:
y =Po+e1N+e2P+cIN2+C2P2+hNP, în care:
Y = indicii producţiei de cartofi. ca : recolta totală, recolta comercială saU! procentul
de amidon.
e =coeficienţii de eficacitate pentru N, P (indică sporul pentru primul kg s.a./ha).
c = coeficienţii de corecţie pentru N, P (indică reducerea treptată a sporului determinat
de creşteTiea dozelor).
i =coeficienţii de interacţiune (indică intensificarea sau diminuarea eficacităţii unui
îngrăşămînt în prezenţa altuia).
Cu ajutorul iacestor ecuaţii caracteristice de fertilizare s-au estimat dozele
maxime' (maximultehnic) şi dozele optim~ (optimul economic) pentru anumite
constelaţii ale factorilor agrochimici.
REZULTATE OBŢINUTE. In cele ce urmează prezentăm o sinteză a
unora dintre rezultatele obţinute şi prelucrate.
Datele obţinute şi publicate anterior, ca şi cele prezentate, scot în
evidenţă faptul că factorul principal în creşterea producţiei de cartof
este azotul, eficienţa acestuia fiind maximă cînd se aplică pe fond de
fosfor. Se ştie că, pe măsura aplicării anuale a unor doze crescînde de
128