anale 11.pdf - Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru ...

I. SIMIONESCU şi coliab.
11-12 t/ha tuberculi. În prezenţa fosforului şi a pot'asiului eficacitatea
azotului creşte pînă la 300 kg/ha N, sporurile variind între 11 şi 15 t/ha.
Eficacitatea potasiului se limitează la 200 kg/ha KzO, realizîndu-se sporuri
de 5-6 t/ha tuberculi, iar cea a fosforului tot la 200 kg PzOs, cu
sporuri de 4,5 t/ha. Dozele optime din punct de vedere economic se
estimează la 250 kg N, 250 kg P 2 0 S , 140 kg KzO, iar producţia la 31,6 1.
Sporul pentru îngrăşăminte este de 25,1 t/ha. Pe kilogramul de substanţă
activă revin cca 40 kg tuberculi.
Pe cernoziomul levigat de la Suatu (fig. 3) eficacitate'a a 300 kg
azot variază de la 11 la 15 t, a 100 kg KzO de la 3 la 4 t şi a 200 kg PzOs
de la 4 la 9 t/ha. Pentru dozele optime economice de 300 kg N +250 kg
P 2 0 s+80 kg KzO se estimează producţia de 46 tone, cu un spor pentru
îngrăşăminte de 34 t/ha. Pe acest sol, 1 kg substanţă activă produce,
la acest nivel de fertilizare, un spor de 54 kg tuberculi.
Comparînd suprafeţele de răspuns în planul NP pe nivele optime
de K 2 0 (cele de la optimul economic din tabele pentru cele trei constelaţii
de factori, fig. 4) se poate remarca şi cu această ocazie veridicitatea
modelului zonal elaborat: diferenţa de fertilitate a celor două
tipuri extreme de sol (podzol şi cernoziom), redată prin nivelul producţiilor
şi a sporurilor, este bine estimată în comparaţie cu producţiile
realizate.
Utilitatea' unui astfel de model zonal o constituie posibilitatea calculării
unor doze economice optime, funcţie de indicii agrochimici şi
climatici proprii tarIalelor şi de estimarea producţiilor şi a sporului
aferent pentru îngrăşăminte. Aceasta devine posibil prin faptul că un
astfel de model zonal conţine, sub forma ." condensată a unor relaţii
cantitative, toate informaţiile din datele experimentale prelucrate referitoare
la interacţiunea dintre eficacitatea îngrăşămintelor, funcţie de
indicii solului şi a celor climatid din zonă, privind producţia de
tuberculi.
CONCLUZII. (1) Estimările calculate prin intermediul modelului
zonal de optimizare a fertilizării la cultura cartofului confirmă în majoritatea
cazurilor legităţile agrochimice potrivit cărora creşterea fosforului,
potasiului şi a humusului din sol necesită doze mai mici, respectiv
P, K şi N, un conţinut mai bogat în humus necesită doze de P, K
mai mari, iar eficacitatea superfosfatului 'creşte cu scăderea acidităţii
solului. (2) În raport cu variaţia condiţiilor climatice din zonă, sporurile
ridicate, de 31 kg la soiul Ostara şi 51 kg la soiul Desiree pentru
1 kg de substanţă activă NPK aplicat, se estimează, în condiţiile unor
precipitaţii abundente în luna iunie (Ostara), respectiv iulie (Desiree),
perioade ce coincid în această zonă cu acumularea foarte intensă de
substanţă uscată în tubereuli, la cele două soiuri. (3) Producţia de tuberculi
a soiului Ostara este mult mai afectată de variaţiile climatice
din zonă decît a soiului Desiree. (4) Potenţialul mediu anual de fertilitate
al zonei (fără aplicarea îngrăşămintelor), de 11 t/ha tuberculi la
121