carlos castaneda latura activă a infinităţii - ideaticabluescafe

îmbătrîneşte, ne-a asigurat omul, Şi va muri, aşa cum mor toate fiinţele", , Aşa cum el însuşi a murit după ce a
confirmat matematic Sintaxa limbii sale materne.
Cealaltă sintaxă
Universul chiar are început?
Este, oare, adevărată teoria big-bang-ului?
Acestea nu sînt întrebări, chiar dacă par a fi.
Este, oare, sintaxa care are nevoie de începuturi, dezvoltări
Şi sfirşituri singura sintaxă?
Aceasta este adevărata întrebare.
Există şi alte sintaxe.
Există una, de exemplu, care cere ca tipuri diferite
De intensitate să fie luate drept realităţi.
în această sintaxă nimic nu începe şi nimic nu se sfîrşeşte;
Astfel, naşterea nu este un eveniment clar, bine definit,
Ci doar un anume tip de intensitate,
Şi la fel sînt şi maturizarea, şi moartea.
Un om al acestei sintaxe, verificîndu-şi ecuaţiile, descoperă că
A calculat destule tipuri de intensitate
Pentru a spune cu autoritate
Că universul nu a început niciodată
Şi nu se va sfîrşi niciodată,
Ci doar a trecut, şi trece, şi va mai trece
Prin nenumărate fluctuaţii de intensitate.
Acel om ar putea foarte bine să spună că universul însuşi
Nu este decît caleaşca intensităţii
Şi că ar putea să îl închirieze cineva Pentru a călători prin schimbări fără sfîrşit. Va trage această concluzie şi
încă multe altele, Poate fără să înţeleagă Că nu face altceva decît să confirme Sintaxa limbii sale materne.
INTRODUCERE
Această carte este o înşiruire a evenimentelor remarcabile din viaţa mea. Le-am adunat la recomandarea lui don
Juan Matus, un şaman indian yaqui din Mexic. în calitatea sa de profesor, el s-a străduit timp de treisprezece ani
să îmi dezvăluie lumea cognitivă a şamanilor care trăiau în Mexic în timpurile străvechi. Don Juan Matus mi-a
sugerat să întocmesc această suită de fapte remarcabile de parcă ar fi fost vorba despre ceva obişnuit, ca şi cum
ar fi fost un gînd ce îi venise pe moment. Acesta era stilul său de a te învăţa. Ascundea importanţa metodelor sale
în aparenţele cotidianului. Ascundea, astfel, semnificaţia finalităţii, înfâ-ţişînd-o ca pe ceva ce nu era cu nimic
diferit de preocupările vieţii de zi cu zi.
Don Juan mi-a dezvăluit, în timp, faptul că şamanii vechiului Mexic se gîndeau la această suită de evenimente
deosebite ca la o modalitate de a stîrni energia ascunsă, stocată înlăuntrul sinelui. Ei spuneau că aceste stocuri
sînt compuse din energia ce-şi are originea chiar în trup şi care se împrăştie, devenind inaccesibilă din cauza
evenimentelor de zi cu zi. Astfel, pentru don Juan şi pentru şamanii din spiţa sa, această suită de fapte
remarcabile era modul de a-şi redirecţiona energia nefolosită.
14
CARLOS CASTANEDA
LATURA ACTIVĂ A INFINITĂŢII
15
Condiţia esenţială pentru întocmirea acestei suite era actul sincer şi extenuant de a aduna totalitatea emoţiilor şi
împlinirilor cuiva, fără a omite nimic. Conform spuselor lui don Juan, strămoşii săi şamani erau convinşi că
această înşiruire a evenimentelor remarcabile era mijlocul de pregătire emoţională şi energetică necesar pentru a
te aventura -în termenii percepţiei - în necunoscut.
Don Juan descria scopul ultim al cunoaşterii şamanice deţinute de el ca fiind pregătirea pentru călătoria finală:
călătoria pe care fiecare om trebuie să o facă la sfîrşitul vieţii. El spunea că, prin disciplina şi hotărirea lor,
şamanii erau capabili să îşi conserve după moarte conştiinţa lor individuală şi hotărirea. Pentru ei, starea vagă şi
idealizată pe care omul modern o numeşte „viaţa de după moarte" era un spaţiu concret plin de lucruri practice
de o altă natură decît lucrurile practice din viaţa de zi cu zi, care aveau totuşi o funcţionalitate asemănătoare. Don
Juan credea că, pentru şamani, a-şi insuma faptele remarcabile constituia pregătirea pentru intrarea in acel ţinut
concret pe care ei îl numeau latura activă a infinităţii.
într-o după-amiază, vorbeam cu don Juan sub ramada sa, o construcţie încropită din stîlpi subţiri de bambus.
Părea o verandă acoperită care era parţial ferită de soare, dar care nu proteja deloc de ploaie. Erau şi cîteva cutii
mici şi zdravene, dintre acelea care se foloseau, de obicei, pentru transportul mărfii, pe post de bănci. Etichetele
lor nu se mai desluşeau şi păreau, mai degrabă, ornamente decît semne de identificare. Stăteam pe una dintre
aceste cutii, sprijinit de zidul din faţă al casei. Don Juan stătea pe o altă cutie, sprijinit de unul din stîlpii care